sâmbătă, 25 februarie 2012

Just a dream

    Astăzi se presupune că trebuie să merg la o petrecere.Prietena mea Eve m-a invitat deci nu pot să lipsesc.Nu am cum...Şi în plus, şi Tony avea să fie acolo.Dacă nu aveam să merg pentru Eve,măcar să merg pentru el....
    M-am dat jos din pat cu o oarecare greutate.Am avut o zi grea la şcoală deci la întoarcerea acasă, prima oprire a fost patul iar destinaţia: lumea viselor.Mi-am deschis dulapul şi dupa un moment de inconştienţă şi de privit în gol,mi-am dat seama că nu ştiu cu ce să mă îmbrac...Până la urma privirea mi-a ramas blocată pe o pereche de blugi de un alb spălăcit şi pe un tricou roşu larg,cu umerii dezgoliţi.M-am îmbracat repede şi am pornit spre casa lui Eve.
    Am ajuns repede la ea,dat fiind faptul că nu stăteam prea departe una de alta.Maşina îi era parcată în fata casei.Am trecut pe lângă ea încercând să ajung la uşă.Când am dat să sun la sonerie, uşa s-a deschis iar în pragul ei apăru Eve.
-Uite cine s-a gândit să apară!
-Hey.Eşti gata de petrecere?
-Glumeşti?Petrecere e numele meu mijlociu...Apropo,am auzit că Tony o sa fie acolo.Nu e grozav?
  Eve avea dreptate,Tony e mereu prezent la petreceri şi chestii de genu.Tony fiind un băiat de care eram îndrăgostită de ceva timp.
-O să fie atât de grozav! Deja simt cum îmi curge muzica prin vene.Cred că o sa fie plin,de fapt pun pariu că o sa fie minim jumatate de liceu acolo. Îţi vine să crezi? Poate o să fie cea mai mare petrecere din istorie şi poate...
-Mai păstrează puţină energie şi pentru petrecere.
-Lasă-mă să mă bucur!
Ne-am urcat în maşina şi am pornit spre petrecere.După 30 de minute de condus am intrat pe strada care ducea spre casa lui Marry. Muzica se auzea slab.Pe de-o parte şi de alta a drumului erau parcate maşini una langa alta.Pe masura ce ne apropiam,muzica se auzea din ce în ce mai tare.Câteva persoane se plimbau pe gazon.
     Eve a parcat maşina în apropierea casei.Muzica se auzea acum atât de tare încat făcea geamurile maşinii să vibreze.Am coborat şi ne-am îndreptat spre casa.La intrare se afla un grup de băieţi care dansau pe ritmul celor de la LMFAO. Înauntru,toate camerele erau pline de fum de ţigară.Toţi dansau prosteşte şi râdeau fără motiv. Mesele erau pline de băuturi alcolice.Un tip îmbracat în haine multicolore s-a apropiat de noi.
-Heeey.Nu v-am văzut.Eu sunt Steve.Bun venit la petrecere.Vreţi ceva de băut dragelor?
-Poţi să pui pariu,a spus Eve cu un oarecare entuziasm.
-2 băuturi reci pentru domnişoarele de aici.Revin imediat...a spus el,pierzându-se prin mulţime.
      M-am uitat prin jur.Nu recunoşteam pe nimeni .Toţi păreau aşa fericiţi,parc-ar fi fost drogaţi.Aveau hainele în cel putin 5 culori,motiv pentru care,pentru câteva secunde am crezut că am gresit adresa,dar apoi l-am vazut.Tony se afla la max.2 metri de mine,rezemat pe perete.Avea un zâmbet care nu promitea nimic bun şi,spre deosebire de ceilalţi care parcă imitau un curcubeu,el era îmbrăcat din cap până în picioare în negru.Mi-am luat privirea de la el şi mi-am îndreptat-o spre Steve care tocmai venea cu băuturile.Mi-a întins un pahar de plastic de mărime medie.Avea capac deci nu puteam vedea ce e înauntru...
-E doar suc.Mai târziu vă aduc ceva mai bun dacă vreţi,a spus el văzându-mi neîncrederea.Nu vreţi să daţi o tură ca să,ştiţi voi,să mai cunoaşteţi lume.
-Ba da.Chair vroiam asta doar că nu avea cine să-mi facă onorurile,a spus Eve.
-Mă înţeleg bine cu gazda,pot să îţi fac eu cunoştiinţă cu lumea de pe aici.
-Grozav! Ai auzit,Alice?O sa devin populară!O sa devenim* Vrei să vi?
-Nu,eu o sa fiu pe aici cu...-m-am uitat în direcţia lui Tony,dar nu mai era acolo- ăăă,o să fiu pe aici!
-Ok,ne vedem! au spus deodată.
     M-am rezemat de un dulap şi am mai aruncat o privire prin jur,apoi mi-am coborât-o spre pahar.Nu ştiu de ce dar eram sigură că nu e suc, apoi m-am gândit că nu contează.Sunt la o petrecere.Puţină distracţie nu strică.Am îndreptat paharul spre gura fără să ştiu că cineva o să-mi dea peste mână imprăştiind sucul peste tot.Mi-am scuturat mâna uimită iar când mi-am ridicat privirea,am dat nas în nas cu Tony.
-Ce crezi că faci?
-Nu ştiu,dar ştiu ce nu fac acum...
-Era sucul meu!
-Crede-mă, e mai bine fără.Te distrezi?
-Aşa credeam,dar apoi ai aparut tu şi ai făcut o scenă.
 S-a rezemat de perete iar buzele sale s-au arcuit într-un zâmbet.
-Nu cred că vrei să şti ce era în pahar.
-Nu am nevoie de tine ca să-mi porţi de grijă.Oricum,îţi place aici?
-Nu.Tu îmi placi.
  Mi-am întors privirea spre el.Părea sincer.Mi-a luat o şuviţă de păr şi a început să o învârtă pe deget.Apoi s-a uitat la mine într-un mod care îmi spunea că trebuie să plece şi s-a îndreptat spre uşă. Am ramas singură aşa că m-am decis să dau o tură prin casă.Am urcat nişte scări şi am ajuns pe un coridor cu 3-4 camere de-o parte şi de alta,iar una direct în faţă.Avea uşa deschisă şi se vedeau numai lucruri roz.Am intrat înăuntru ca să arunc o privire,cu toate că jos nu aveam ce face.Totul se afla într-o totală dezordine,hainele erau aruncate pe dulap,patul era plin de mâncare,dulăpiorul de lângă pat era plin de cosmetice şi avea un miros ţipător de acetonă iar oglinda era mâzgălită cu ruj.Dezgustător...ca să nu mai spun că totul era roz.Dacă nu aş fi ştiut mai bine aş fi spus că aceea era camera unei fetiţe de 6 ani.Am dat sa ies dar cineva m-a prins si mi-a pus mana la gura în aşa fel încat sa nu ţip. Eram speriată.
Puteam să-mi dau seama că e un băiat după forţa pe care o avea în mâini.M-a lipit de perete apăsându-se pe mine.M-am uitat la el,era Steve.A bagat mâna în buzunarul de la pantaloni şi a scos un cuţit.M-am panichat.
-Uite,putem face asta pe calea uşoară sau pe cea grea.Faza e că am nevoie de bani...urgent!
Şi-a luat mana de pe gura mea în aşa fel încât să pot vorbi, iar atunci am început să ţip.
-Nu te aude nimeni.Muzica e prea tare.A spus el razand.
-Nu am bani!
-Da... şi eu sunt prost...Nu mai complica lucrurile şi dă-mi odată ce vreau!
Mi-a pus cuţitul la gât.Inima îmi batea din ce în ce mai tare.Frica s-a instalat repede,am început să lăcrimez involuntar.
-Ţi-am spus că nu am!
 A luat cuţitu şi l-a înfipt în perete la 4 cm de capul meu.
-Termina cu prostiile! Nu te  mai juca cu mine!
     Am început să ţip,de frica l-am împins cu piciorul cu toată puterea pe care o aveam,iar el,pierzandu-şi echilibrul a cazut pe spate.Am luat-o la fugă fără să mă uit în spate.Am sărit de pe scări şi m-am îndreptat spre uşă ,am ieşit din casă şi am fugit cât mă ţineau picioarele.Am trecut pe lângă maşina lui Eve dar nu aveam cheile,nu aveam timp,nu o aveam pe Eve,nici nu ştiam unde este.Mi-am întors capul.Steve era chiar în spatele meu,fugea după mine.M-am panicat,mi-am pierdut controlul asupra picioarelor şi am căzut.Nu,nu acum...M-a ajuns.
-Credeai că poţi să fugi.
     Era gata să mă lovească dar, din fericire pentru mine, Tony a aparut şi l-a oprit.A sărit pe el şi a început să îi dea pumni.M-am ridicat şi am fugit de acolo.După câţiva metri m-am oprit.Eram epuizată.Respiram greu.Simţeam o presiune în piept,corpul îmi era amorţit,nu ştiam cum de mai stau în picioare.M-am pus în fund lângă un copac.Aşteptam să se întample ceva,apoi o maşină neagră s-a îndreptat spre mine.M-am speriat.Cine? A cui e?...dar nu puteam face nimic.Nu mă puteam mişca.Se apropia din ce în ce mai tare iar cand a ajuns în faţa mea s-a oprit.Din ea ieşi Tony.Părea îngrijorat.Părea...A venit la mine,m-a luat în braţe şi m-a dus în maşină,apoi s-a urcat şi el la volan şi a pornit.M-am uitat la el.
-Unde mă duci?
-...acasă.Eşti OK?
    Eram obosită dar,mă simţeam în siguranţă acolo,cu el.
-De ce eu?
-Steve e dealer.Împrumută droguri de la alţi dealeri,le vinde şi le dau banii pe ele.
-Eu nu am cerut...
-Nu dar băutura pe care v-a adus-o avea.Trebuia să te facă atât de aeriană încăt să-i dai bani fără prea mare efort,cum au făcut ceilalţi.De asta ţi-am sugerat sa nu...
-De ce nu mi-ai spus asta înainte?
-Nu credeam că vor fi probleme.Nu mi-a trecut prin cap că aveai să mergi sus la etaj singură,în loc să stai cu ceilalţi.Putea să fie mai rău.Puteai să o încurci păpuşă.Dacă nu ajungeam la timp sa-ţi salvez pielea...
-Mulţumesc.
   A parcat maşina în faţa casei mele.Am coborat amandoi din maşină şi ne-am îndreptat spre uşă.Mi-am căutat cheile prin buzunare.Nu le găseam.Doar nu le-am pierdut.
-Cauţi cumva astea? a zis Tony fluturându-mi cheile în faţă.
-De unde...?
A deschis uşa şi mi-a făcut semn să intru,apoi a intrat după mine şi s-a îndreptat spre bucătărie.
-Ţi-e foame?
-Da dar...o să stai aici?
  A ridicat întrebător din sprâncene.
-Doar nu crezi că o să te las singură păpuşă,nu după ce s-a întâmplat...Plus că părinţii tăi sunt plecaţi.
-De unde şti?
 A zâmbit.
-Deci ce vrei de mâncare?
-...ceva uşor.
-Ăăă,sandwishuri?
-Cum vrei.Mă duc să mă schimb.
-Vrei să te ajut? a spus el cu un rânjet pe faţă.
-Nu,mă descurc.
  M-am dus în cameră şi m-am aruncat în pat.Aş fi vrut să fiu singură.Aş fi vrut să plâng şi să mă descarc dar nu puteam,nu acum,nu cand el era aici.Mi-am tras pe mine un tricou larg roşu şi o pereche de pantaloni trei-sfert negri şi m-am îndreptat spre bucătărie.
-Cum merge?
-Acum că ai venit,mult mai bine.S-a uitat la mine cateva clipe.Tremuri.Ţi-e frig?
-Nu...
   Şi-a dat bluza de trening jos şi mi-a pus-o pe umeri.M-a prins de şolduri şi m-a tras spre el,lipindu-şi fruntea de a mea.
-Nu ai temperatură.
  Ochii săi erau atât de negrii că nu puteai distinge pupila de iris.Mirosea a fum,a săpun şi a mentă.Mi-a prins faţa în mâini lipindu-şi buzele de ale mele.Apoi,mâinile sale mi-au alunecat pe umeri, pe braţe şi s-au oprit pe spate.M-a tras mai aproape şi l-am muşcat de buze.A zambit şi m-a ridicat pe dulap.Mi-am afundat mâinile în părul său şi l-am sărutat.
    Auzeam muzică.Culorile au disparut,totul s-a făcut gri.M-am uitat spre mine,spre mâini,erau şi ele de un gri şters.Cercuri negre îmi pătau vederea.Nu mai vedeam nimic, în schimb, muzica se auzea din ce în ce mai tare.Mă simţeam ameţită,nu aveam control asupra corpului,respiram greu...apoi am deschis ochii.Mă aflam în camera mea.Era dimineaţă.M-am uitat pe telefon. Apeluri nepreluate: 1-Eve. A fost doar un vis...

luni, 6 februarie 2012

Saw (Puzzle mortal)

Hellăw guys.Nu ne-am mai văzut (citit) de ceva vreme.Anyway,tocmai am terminat de văzut toate părţile filmului Saw 1-7 (pentru cei ce nu ştiu,e un film horror legat de un "ucigaş" în serie numit John * sau Jigsaw*, acesta răpeşte oamenii care "nu apreciază viaţa" şi îi pune  la diferite "jocuri" ) şi m-am gândit să vă las nişte citate/discuţii memorabile.Enjoy!

Saw 1.

Jigsaw: Vreau să joc un joc.
Lawrence Gordon: Jigsaw,un ucigaş în serie.De fapt,practic vorbind,nu e chiar un criminal.Nu a omorât pe nimeni.Găseşte moduri prin care victimele sale să se omoare singure.
Jigsaw: Să înceapă jocul.Trăieşte sau mori.

Saw 2.

Jigsaw: Numele meu e John.
Eric: Credeam că preferi Jigsaw.
Jigsaw: Nu.Poliţia şi presa m-au poreclit Jigsaw.Eu nu am încurajat niciodată asta.Piesele de puzzle (jigsaw) luate de pe victimele mele sunt doar un simbol.Anume că victimei îi lipsea ceva.O piesă vitală pentru puzzle-ul uman.Instinctul de conservare.
Eric: Este foarte interesant John.Dar acum aş vrea să vorbeşti cu mine.
Jigsaw: Vorbesc cu tine.Tu nu asculţi.Nu uita regulile.
Eric: Te ascult şi nu aud decât aceleaşi prostii bolnave pe care le aud de la primele două secunde ale oricărui interogatoriu.
Jigsaw: Este o abordare interesantă pentru un poliţist.Nu trebuia să mă convingi că sunt prietenul tău?Să mă faci să mă simt mai bine şi să-ţi spun tot?
Eric: Nu pot urma manualul când îl ai pe fiul meu.
(...)
Jigsaw: Te simţi mai bine acum ,în spatele unui birou?
Eric: Simt o gramadă de lucruri acum.
Jigsaw: Dar te simţi în viaţă şi asta e tot ce contează.

Jigsaw:- Avem o rasă umană care nu mai are dorinţa de a supravieţui.

Jigsaw: Ce crezi că vindecă (,)  cancerul,Eric?Leacul pentru cancer.Care este?
Eric: Nu ştiu,Dar ştiu că nu este torturarea şi omorârea oamenilor din plăcere.
Jigsaw: Nu am omorât pe nimeni în viaţa mea.Decizia le aparţine.De ce eşti aşa disperat să-ţi recuperezi fiul?
Eric: Pentru că este fiul meu.
Jigsaw: Care este ultimul lucru pe care i l-ai spus?Se pare că faptul că fiul tău este pe moarte te face să acţionezi.De ce facem asta doar când o viaţă este în pericol?
Eric: Întotdeauna mi-am iubit fiul,asta nu s-a schimbat niciodată.
Jigsaw: S-a schimbat acum.Faptul că şti că e pe moarte schimbă tot.Dacă eu ţi-aş spune data şi ora exactă  când o să mori,ţi s-ar schimba radical viaţa.Eu ştiu.Poţi să-ţi imaginezi cum e când cineva vine la tine şi îţi spune că eşti pe moarte?Gravitatea situaţiei?Faptul că pentru tine,timpul trece şi,într-o secundă totul se prabuşeşte?Începi să vezi totul diferit,miroşi totul diferit.Savurezi totul,un pahar cu apă sau o plimbare prin parc.Majoritatea oamenilor au luxul de a nu şti când le-a venit timpul.Ironia este că asta îi împiedica să-şi trăiască viaţa.Ei beau paharul cu apă,dar niciodată nu îl gustă.
Eric: Poţi repara asta John.
Jigsaw: Eu nu pot fi reparat.Eu am cancer.
Eric: Crezi că dacă ai cancer,asta e o scuză pentru ce faci? 
Jigsaw: Nu cancerul m-a împins să fac asta.Momentul în care am decis să mă sinucid m-a împins să fac ceea ce fac şi i-a dat un sens.Am încercat să mă sinucid,şi nu am reuşit.Corpul meu nu a reuşit să reziste cancerului dar am reuşit să supravieţuiesc căzăturii de pe o stâncă.Spre surprinderea mea,trăiam...şi am hotarât să-mi petrec restul zilelor testând esenţa omenirii.Cei care nu apreciază viaţa nu merită să trăiască.

Jigsaw: Aminteşte-ţi Obi,odată ce eşti în iad,numai diavolul te poate ajuta.

Jonas: Îmi amintesti de mine omule,nu conteaza in ce fel de situatie te afli,trebuie sa-ti gasesti un inamic.Sti ceva? Eu am inamici.

Jigsaw: Cât de mult sânge eşti în stare să verşi pentru a rămâne în viaţă? 


Saw 3.
Jigsaw: -Corpul uman este o creaţie uimitoare.Te-ai întrebat vreodată cât de mult se poate răsuci o mână?
"- Dacă asculţi asta înseamna că ai picat testul şi trebuie să plăteşti preţul.Preţul de a trăi pentru nimic.Acum,îţi dau un motiv pentru care să trăieşti.Ştiu unde îţi este fiica.Dacă o vrei înapoi,va trebui să joci un alt joc."

Amanda: Scuze.Ştiu că e greu să te concentrezi când ai în jur o grămadă de lucruri cu care mă poţi omorî.

Jigsaw: -Moartea e o petrecere surpriză.
"-Suferinţă? Nu ai văzut nimic încă."

Jigsaw: Îmi pare rău dar, tot acest echipament medical te face să crezi că înca te afli într-un spital?
Dr.Lynn Denlon : Nu
Jigsaw: Şi atunci de ce îmi vorbeşti cu un jargon de absolvent de şcoală medicală?

Saw 4.
Jigsaw: Crezi că deţi controlul nu?Crezi că s-a terminat doar pentru că sunt mort.Nu s-a terminat.Jocurile de abia au început.

Vezi ce văd şi eu.
Simte ce simt şi eu.
Salvează cum salvez eu.
Preţuieşte-ţi viaţa.

Cecil: Care e problema ta?
Jigsaw: Tu eşti problema mea.Şi devi problema tuturor.

Jill: Am vrut doar să-i ajut.
Jigsaw: N-ai cum să-i ajuţi.Trebuie să se ajute singuri.

Jigsaw: I-am spus să nu desconsidere viaţa.
"-Viaţa ta e o minciună."
"-Nu pot să-ţi mai las timp.Nimeni nu poate.Timpul e o iluzie.(...) Vezi tu,lucrurile nu sunt secvenţiate.Binele nu duce la bine şi nici răul la rău.Oamenii fură şi nu sunt prinşi...trăiesc viaţa frumos.Alţii mint,înşeală....şi sunt aleşi.Unii oameni se opresc ca să ajute un motociclist pierdut şi sunt omorâţi de o dubă cu viteză.Nu se ţine cont de aşa ceva.Modul cum joci cărţile primite e tot ce contează."
"- Dacă subiectul supravieţuieşte metodei mele,e reabilitat instantaneu."
"-Eu anticipez posibilităţile şi las jocul să decurgă de la sine.Nu voi lua decizii pentru nimeni,voi oferi opţiuni."


Saw 5.
Jigsaw: Această cameră îţi poate fi fie sanctuarul, fie mormântul.

Mark Hoffman: Ce vrei de la mine?
Jigsaw: Vreau să văd dacă ai ce-ţi trebuie pentru a supravieţui.

Jigsaw: - Dacă eşti bun la anticiparea minţii umane nu laşi nimic în voia întâmplării.
"-Răzbunarea îl poate schimba pe om.Te poate transforma în ceva ce nu credeai că poţi fi vreodată."
"-Se spune că imitaţia e cea mai mare formă de măgulire."
"-Toată lumea merită o şansă"

Mark Hoffman: Tu nu ai văzut sângele.Tu nu ai văzut ce i-a făcut.


Saw 6.
Jigsaw: Până ce o persoană nu înfruntă moartea,nu se poate spune ce e în stare să facă pentru a supravieţui.
"-Ştii că în est oamenii plăteau doctorii când erau sănătoşi. Când sunt bolnavi nu mai trebuie să plătească.Ei plătesc pentru ce doresc nu pentru ce nu doresc.Am început strâmb....Politicienii aceştia spun acelaşi lucru la nesfârşit.Deciziile privind sănătatea ar trebui luate de doctori şi de pacienţii lor nu de guvern.Acum ştiu că nu sunt luate de doctori şi pacienţii loc sau de guvern,ci de nenorocitele de companii de asigurare.
Will: John nu face asta,vei rămâne pe cont propriu.
Jigsaw: Vezi tu Will,asta e viaţa mea,despre ea vorbim,îţi aminteşti?
(...) Will:Tipul de cancer pe care îl ai e malign şi inoperabil.
Jigsaw: Asta ţi-a mişcat subtil limba.
Will: Chiar dacă tratamentul va funcţiona cancerul va recidiva.Este o luptă ce nu poate fi câştigată.
Jigsaw: Acum mişcările au fost şi mai subtile.De fapt,asta a fost o limbă ascuţită.Crezi că e vorba de cei în viaţă,dar noi vom avea judecata finală asupra ta.Pentru că morţii nu vor veni să-ţi ceară sufletul.

Jigsaw: -Trezeşte-te Jill,oamenii ăştia nu au pic de respect pentru vieţile ce le distrug.O dată ce vezi moartea de aproape...ştii cât valorează viaţa.Asta este calea mea.Şi am dovezi că functionează.
"-Oamenii vor continua să te rănească,şi să te lase baltă."

Amanda: Obişnuieşte-te cu mine pentru că nu plec nicăieri.

Harold Abbott: Tocmai mi-ai dat o sentinţă de moarte.Tocmai m-ai ucis.

Brent: Nu putem sta aici degeaba.Trebuie să luam o decizie.Nu înţelegi?


Saw 7.
Bobby: Acestea sunt cicatricile mele....minţile noastre se vor vindeca dar cicatricile astea nu vor dispărea niciodată.Aceste cicatrici nu ar trebui să fie un simbol al ruşinii....ele ar trebui să fie purtate ca un bandaj al curajului.

Hoffman: Vrei să şti care e singurul lucru rău în a te ucide,Jill?O pot face doar o dată...

Jigsaw: Nici o acţiune nu are loc fără un sacrificiu.I-ai judecat pe ceilalţi după culoarea pielii iar astăzi,Evan,vei învăţa că toţi avem aceeaşi culoare în interior.Trăieşte sau mori.Decizia e a ta.




Live or die.Make your choice.