Nu te cunosc.

   

     Te văd în fiecare zi.
   Ştiu când zâmbeşti, când eşti supărată. Ştiu ce faci, unde mergi, cu cine vorbeşti. Ştiu că pui în fiecare zi aceeaşi mască a fericirii pentru a-i păcălii pe cei din jur. Ştiu când o schimbi. Ştiu cu ce mască o schimbi. E totul un joc pentru tine. Parcă ai juca un teatru în care interpretezi mai multe roluri. Indiferentă cu unii, iubăreaţă cu alţii. Dar tu nu îţi schimbi masca în funcţie de rol. Tu îţi schimbi masca în funcţie de persoană.
   N-ai dat-o niciodată jos pentru nimeni. Chiar şi când crăpăturile datorate emoţiilor işi făceau apariţia fugeai să te ascunzi. Rareori ai rămas cu masca crăpată în faţa cuiva ...pentru a le arăta o bucăţică din tine. Niciodată totul.
   Şi eu am văzut. Eu ţi-am înţeles gesturile. Ţi-am înţeles lacrimile. Ţi-am înţeles zâmbetul. Pe tine nu te-am înţeles. Niciodată.
   Te văd în fiecare zi. Nu încontinuu. Doar uneori.
   În faţa oglinzii.

  Nu te cunosc.
  Nimeni nu te cunoaşte.

Masca ta

     Şi nu ştiu, nu înţeleg cum poţi să zâmbesti după ce ţi-ai petrecut toată noaptea plângând. Nu înţeleg cum poţi să spui că eşti bine când pe chipul tău se citeşte duerea şi dezamăgirea... Dar te-ai obişnuit. A devenit un reflex . Pentru tine e ca şi cum la întrebarea "Ce faci?" nu ar exista alt răspuns decât "bine!".Şi ştiu că în sinea ta ai vrea să vorbeşti, să ţipi, să te descarci, să spui tot ce ai pe suflet... dar eşti conştientă că ceilalţi nu  vor înţelege, nu TE vor înţelege. Mai bine minţi decât să ai discuţii lungi şi complicate. Mai bine ţii totul pentru tine. Te doare şi totuşi, continui sa-ţi împingi bolovanul suferinţei, în fiecare zi, pe-aceeaşi pantă chinuitoare.
     E uşor să afişezi un zâmbet. Mai greu e să aştepţi o persoană care să vadă ce e dincolo de el, dincolo de mască.Ia spune-mi, când ai zâmbit cu adevărat ultima dată ? Fără ca mai apoi să urmeze durerea, lacrimile, amintirile...
    Nu ştii, nu? Ai încercat să-i păcăleşti pe ceilalţi şi ai ajuns să te păcăleşti şi pe tine. Ştiu că te gândeşti la cele mai groaznice lucruri. Ştiu că te urăşti. Ştiu că te simţi singură. Ştiu şi te înţeleg. Da, te înţeleg. Nici nu-ţi imaginezi cât de mulţi oameni trec zilnic pe lângă tine, însemnaţi şi ei de cicatrici identice cu a ta!
    Chiar dacă nu ne cunoaştem, nu ne ştim nici numele dar sunt aici pentru tine. Îmi pasă. Poţi vorbi cu mine oricând vrei. Oricând simţi nevoia.
    Oricând masca e prea grea, dă-o jos în faţa mea. Promit că nu va afla nimeni secretul tău, cum eşti tu cu adevarat.

  Eşti incredibilă!

  Rămâi la fel de puternică!:)