Fetiţa mea!

   Eu nu ştiam cum sunt prietenii. Nu ştiam cum să mă apropii de oameni. Întotdeauna i-am lăsat pe ei să facă primul pas. I-am lăsat să se apropie, deşii nu meritau, deşii nu ne potriveam. Pretindeam că mă înţeleg cu ei deşii nu era aşa. Vroiam şi eu o prietenă. Chiar dacă ştiam că nu ne potrivim, că nu mă înţelege, că nu îi pasă, continuam să vorbesc cu ea, să-i spun problemele mele, să mă deschid. Nu căutam înţelegere, respect, încredere. Căutam doar pe cineva care să mă asculte. Şi la un moment dat, am crezut că aşa sunt prietenii. Că doar asta fac ei, te ascultă. Până te-am întâlnit pe tine.
   Am început să vorbesc iar tu nu m-ai ascultat, tu m-ai înţeles. Ai început să-mi dai sfaturi, să-mi povesteşti despre tine şi culmea că aveam multe în comun. Ţi-am spus chestii pe care nu credeam că am să le spun cuiva, vreodată. Chestii care mă făceau ciudată.
   Am luat părţi din mine şi ţi le-am arătat, pe rând. Tu ai luat părţi din tine şi mi-ai arătat că suntem la fel.  Circumstanţele au fost diferite dar rănile sunt la fel.
   Tu mi-ai oferit înţelegere, respect, încredere şi iubire. Ai umplut cel mai mare gol din mine. Mi-ai vindecat fiecare rană şi ai avut grijă de mine, să nu-mi fac altele noi.
   Mi-ai oferit puterea de a lupta o zi întreagă prin îmbrăţisarea pe care mi-o ofereai în fiecare zi, dimineaţa.
   Mi-ai oferit fericire.
   Mi-ai oferit un prieten.
   Şi în această zi minunată vreau să-ţi spun: La mulţi ani!
   Eşti minunată! Eşti specială! Eşti adorabilă! Eşti răsfăţata mea! Eşti o prietenă extrem de bună! Să nu laşi pe nimeni să te doboare sau să-ţi ia fericirea. Ţine capul sus şi zâmbeşte. Întotdeauna.
   Şi să nu uiţi că creaţa ta adorabilă  te iubeşte! :">