joi, 19 aprilie 2012

Memories

Happy birthday mom!



     De îndată ce clopoţelul a sunat, am aşteptat ca toţi ceilalţi copii să iasă afara într-o grabă inexplicabilă.Erau toţi atât de fericiţi.Nu înţelegeam de ce.Parcă ar fi fost ţinuţi sub apă şi numai acum aveau ocazia să-ţi scoată capul la suprafaţă şi să ia o gură mare de aer....să respire.Ieşeau afară şi se împărţeau pe grupuri pentru a juca nu ştiu ce jocuri,sau pur şi simplu alergau fără motiv în toate direcţiile,râzând.Toţi păreau să se distreze.Toată fericirea şi toată buna lor dispoziţie...mă speria.Am ieşit din întuneric,afară.
   Simţeam razele soarelui cum se odihneau pe pielea mea.Am făcut câţiva paşi spre ei.Soarele era atât de puternic încât îmi perturba vederea făcând totul să pară o iluzie.Mi-am ridicat capul spre el şi am întins mâna.Pentru o secundă credeam că îl pot prinde.Apoi am început să mă învârt fără motiv...şi să dansez.Auzeam râsetele celorlalţi.Am închis ochii şi m-am lăsat pe spate,pe iarbă.Ce-a fost asta?
    Când am deschis ochii,cerul era acoperit de nori, şi nu păreau prea prietenoşi.M-am ridicat şi am observat că toţi ceilalţi nu mai erau acolo.Era liniştea dinaintea furtunii.Picături mari de apă îmi curgeau pe faţă.La scurt timp a început să plouă cu adevărat.Am dat să mă întorc înapoi în şcoală dar uşile erau închise.M-am uitat prin jur dar nu era nimeni.Eram singură.Am luat-o la fugă spre casă.Ploua din ce în ce mai tare.Eram speriată şi udă leoarcă.M-am oprit în faţa unui bloc şi am aşteptat să se oprească ploaia.Era atât de frig....
     M-am ghemuit într-un colţ sperând să mă încălzesc dar nu puteam.Priveam spre stradă cum picăturile de apă loveau asfaltul făcând mici cercuri.Aşteptam să se oprească.Îmi simteam pleoapele din ce în ce mai grele.Am închis ochii gândindu-mă că poate aşa se termină totul.Simţeam o atingere caldă pe mână.O mică atingere care mă făcea să mă simt în siguranţă.Am deschis ochii.Era ea ...mama.Avea niste ochi blânzi şi un zâmbet cald, cu care putea să-mi ia orice durere.M-a luat în braţe şi m-a dus acasă.
     Pentru prima dată nu mă simţeam  singură.




"niciodata n-o sa fii singura....
chiar daca sunt la mii de km....sunt tot timpul alaturi de tine"

Un comentariu:

I just want you to know I can see through your mask.