luni, 24 decembrie 2012

Nu meritaţi!


    Mi-aş dorii să nu simt nimic. Nici o emoţie. Să mă hrănesc din ale voastre.
    Mi-aş dorii să nu-mi pese de voi cum nici vouă nu vă pasă de mine. M-aţi lăsat singură. Toţi! Colegi, prieteni, familie... V-aţi bătut cu pumnii în piept că o să faceţi tot posibilul să-mi fie bine, că o să luptaţi pentru mine şi, la prima problemă aţi făcut un pas înapoi. Şi încă unul. Şi încă unul. Şi încă unul...
    Şi acum sunteţi atât de departe. Nu vă mai aud strigătele. Nu vă mai văd zâmbetul. Nu vă mai simt lacrimile. Nu mă mai simt pe mine. E totul gol şi abandonat. O carapace.
   Nu am măşti. Nu mai am de ce să port măşti. Sunt toate atât de crăpate încât au devenit inutile. Dar cui îi pasă? Cui îi pasă ce simt? Aţi aruncat toţi cu pietre, cu vorbe-n vânt, fără să vă pese...
Sunt deja la pământ. Nu mai loviţi....



Lasă  "bine"-le deoparte şi spune-mi: Cum te simţi?

duminică, 23 decembrie 2012

Până atunci.


-Ai grijă... rosti ea cu o oarecare teamă, pe măsură ce se îndepărta de el în paşi mărunţi.
-Am, veni rapid răspunsul.

I-a dat drumul la mână.

Unde pleci? Hai înapoi.

Îl privea pe măsură ce se îndepărta.

Acum ce fac?



S-a întors şi şi-a urmat şi ea drumul.
....până la următoarea revedere.


marți, 20 noiembrie 2012

Nu te cunosc.

   


     Te văd în fiecare zi.
   Ştiu când zâmbeşti, când eşti supărată. Ştiu ce faci, unde mergi, cu cine vorbeşti. Ştiu că pui în fiecare zi aceeaşi mască a fericirii pentru a-i păcălii pe cei din jur. Ştiu când o schimbi. Ştiu cu ce mască o schimbi. E totul un joc pentru tine. Parcă ai juca un teatru în care interpretezi mai multe roluri. Indiferentă cu unii, iubăreaţă cu alţii. Dar tu nu îţi schimbi masca în funcţie de rol. Tu îţi schimbi masca în funcţie de persoană.
   N-ai dat-o niciodată jos pentru nimeni. Chiar şi când crăpăturile datorate emoţiilor işi făceau apariţia fugeai să te ascunzi. Rareori ai rămas cu masca crăpată în faţa cuiva ...pentru a le arăta o bucăţică din tine. Niciodată totul.
   Şi eu am văzut. Eu ţi-am înţeles gesturile. Ţi-am înţeles lacrimile. Ţi-am înţeles zâmbetul. Pe tine nu te-am înţeles. Niciodată.
   Te văd în fiecare zi. Nu încontinuu. Doar uneori.
   În faţa oglinzii.

  Nu te cunosc.
  Nimeni nu te cunoaşte.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Masca ta


     Şi nu ştiu, nu înţeleg cum poţi să zâmbesti după ce ţi-ai petrecut toată noaptea plângând. Nu înţeleg cum poţi să spui că eşti bine când pe chipul tău se citeşte duerea şi dezamăgirea... Dar te-ai obişnuit. A devenit un reflex . Pentru tine e ca şi cum la întrebarea "Ce faci?" nu ar exista alt răspuns decât "bine!".Şi ştiu că în sinea ta ai vrea să vorbeşti, să ţipi, să te descarci, să spui tot ce ai pe suflet... dar eşti conştientă că ceilalţi nu  vor înţelege, nu TE vor înţelege. Mai bine minţi decât să ai discuţii lungi şi complicate. Mai bine ţii totul pentru tine. Te doare şi totuşi, continui sa-ţi împingi bolovanul suferinţei, în fiecare zi, pe-aceeaşi pantă chinuitoare.
     E uşor să afişezi un zâmbet. Mai greu e să aştepţi o persoană care să vadă ce e dincolo de el, dincolo de mască.Ia spune-mi, când ai zâmbit cu adevărat ultima dată ? Fără ca mai apoi să urmeze durerea, lacrimile, amintirile...
    Nu ştii, nu? Ai încercat să-i păcăleşti pe ceilalţi şi ai ajuns să te păcăleşti şi pe tine. Ştiu că te gândeşti la cele mai groaznice lucruri. Ştiu că te urăşti. Ştiu că te simţi singură. Ştiu şi te înţeleg. Da, te înţeleg. Nici nu-ţi imaginezi cât de mulţi oameni trec zilnic pe lângă tine, însemnaţi şi ei de cicatrici identice cu a ta!
    Chiar dacă nu ne cunoaştem, nu ne ştim nici numele dar sunt aici pentru tine. Îmi pasă. Poţi vorbi cu mine oricând vrei. Oricând simţi nevoia.
    Oricând masca e prea grea, dă-o jos în faţa mea. Promit că nu va afla nimeni secretul tău, cum eşti tu cu adevarat.

  Eşti incredibilă!

  Rămâi la fel de puternică!:)

miercuri, 17 octombrie 2012

I'm still smiling


Bălţi. Picături de apă. Cercuri.
Plouă.
Asta am realizat după un timp de stat pe pământul rece şi privit în gol. Nu simteam nimic. Mă simţeam într-un fel liberă. Aveam un cuţit plin de sânge în mâna stângă. Nu ştiam dacă e de la mine sau de la tine. Nu îmi păsa.Tu nu mai respirai. Iar eu....Eu mă simţeam chiar bine. Nu ştiam cum am ajuns acolo sau ce am făcut dar îmi plăcea imaginea. Nu ştiu dacă eu ţi-am făcut asta dar mi-ar place să cred că da.
După mult timp am reuşit să zâmbesc.
Şi nu era orice zâmbet.
Era unul real, natural.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Sweet Pain.

      Dacă inima lui ar putea vorbi...
    "Azi ar fi trebuit să sărbătorim.Cine ar fi crezut că am fi putut rămâne atat timp împreună? Încă îmi mai amintesc râsul tău,parfumul tău,privirea ta, feulul tău de a fi.Aveai atâta energie,atâta optimism....şi dragoste cât pentru o planetă întreagă.Încă îmi mai amintesc cum mă aşteptai acasă când veneam de la lucru, cu zâmbetul pe buze,serile în care stăteam pe balcon la o ţigară,plimbarile de după-amiaza,nopţile în care stăteam îmbrăţişaţi în pat,felul cum găseai mereu un subiect de discuţie sau o povestioară care să mă facă curios,chiar şi felul cum te strâmbai în timp ce te dădeai cu rimel.
    Fiecare zi cu tine era o aventură.O aventură care speram să dureze cât mai mult.Dar te-ai dus ...şi m-ai lăsat singur aici,într-o casă pustie,înconjurat de poze şi de lucruri care odată îţi aparţineau.Le-am lăsat la locul lor.Nu am vrut să mut nimic.Nu aveam curajul pentru că fiecare atingere aducea cu ea o amintire...şi nu suportam.Nu eram împăcat cu gândul că ai plecat.Încercam să mă conving că visez.
   Încă aştept ziua când voi veni iar de la lucru,când tu o să fi acolo pe hol,asteptându-mă zâmbind.
   Dar nu erai.Deşi ai fi vrut...Doamne,ai vrut atât de mult să trăieşti!Cu toată durerea,mersul din spital în spital,veştile rele primite de la doctori,sutele de medicamente,orele nedormite, tu încă zâmbeai.Încă aveai speranţă.Credeai că până la urmă,toate vor dispărea.
   Nu ştiai ce ai.Eu ştiam.Te simţeai din ce în ce mai rău şi totuşi continuai să faci planuri de viitor.Te gândeai deja ce o să mănânci,unde o să mergi şi ce o să faci când toate astea o să ia sfârşit.Îmi umpleai inima de bucurie şi durere în acelaşi timp.Nu ştiam cum să mă controlez să nu plâng.Erai puternică.Eu nu.
   Număram fiecare lacrimă care îmi curgea în timp ce îţi injectam morfină.Tu te uitai la mine şi zâmbeai.Nici nu ştiai ce îţi dădeam.Credeai că e ceva medicament şi aşteptai să-şi facă efectul.Zilele treceau,te trezeai cu dureri şi adormeai cu dureri.Era din ce în ce mai rău....până nu te-ai mai trezit.Ştiam că nu o să te mai trezeşti,deşi asteptam să o faci.
Poate că într-o zi eu o să mă trezesc şi totul o să fie doar un vis...."

În amintirea lui Mariana  

luni, 17 septembrie 2012

Leapşa

Awww :o3 am primit leapşa de la fetiţa mea ---> Addie


A
Age: 16 ani
Allergic: Nu cred.
Animals: Ador câinii.Mi-aş putea face repede rost de unul dar stau la bloc şi nu-mi permit -_-
Actors: Hugh Laurie (Dr.House) Matthew Perry (Chandler din F.R.I.E.N.D.S.),Tobin Bell (din Saw) şiii Michael C. Hall (Dexter)

 B
Birthday / Birthplace: 21.12.1995 la groaznicul spital din Reghin.
Best friends: Fetiţa mea şi Mady :x
Body part on opposite sex: Ochii.
Best feeling in the world: Când totul iese cum am plănuit.
Best weather: Ploaia...care devine şi mai interesantă când tună şi fulgeră
Been in love: Yeah.Prea multă fericire.
Been on stage: Daaaa x_x a fost cea mai groaznică zi din viaţa mea.Mă comport ciudat când ştiu că lumea mă priveşte.
Believe in yourself: Uneori,dar îmi trece repede.
Believe in life on other planets: Da.
Believe in miracles: Da.
Believe in God: Da!
Believe in Satan: Nu.
Believe in Santa: Ciudatul ăla?:]] Când eram mică,mă speria gândul că intra în casă când toate uşile şi toate geamurile erau încuiate.Plus că nu mi-a adus niciodată ce i-am cerut :]]
Believe in ghosts/sprits: Da.Şi când o sa trec şi eu pe lumea cealaltă unii oameni o să fie bântuiţi serios >:)
Believe in Evolution: Nu prea.

 C
Candy: Cel mai mult îmi plac caramelele şi alunele glazurate.
Color: Roşu....şi albastru.
Cried in school: Din păcate da.
Chocolate / Vanilla: De ce nu amandouă?:))
Chinese / Mexican: Chinese.
Cake or pie: Toooort!>:) Dar nu orice tort....doar cel cu multe,multe fructe.
Countries to visit: Sunt atât de multe...

 D
Day or Night: Noaptea.Doar atunci mă simt în largul meu.
Danced: Da.
Danced in the rain: O daaa :))
Danced in the middle of the street: Da.Noroc că nu erau maşini sau oameni prin preajmă :))

 E
Eggs: Ce-i cu ele?
Eyes: Căprui.
Everyone has: un moment când cedează, când nu-şi mai pot stăpâni sentimentele.Asta doar pentru că au fost puternici pentru prea mult timp.
Ever failed a class: Nope.

 F
First crush: Un băiat din generală.Am încercat să-i atrag atenţia dar totul se întâmpla în defavoarea mea şi nu m-am ales cu nimic numai cu o inimă frântă...
Full name: Nu-mi place numele meu aşa că mă rezum la: Teo.
First thought wakind up: "A fost doar un vis"
Food: Nu sunt aşa pretenţioasă la mâncare.Mănânc aproape orice :))
Fruits: Îmi plac toate dar cel mai mult portocala şi struguriiii.

 G
Gratest fear: Păianjenii x_x.
Giver or taker: I think taker :-"
Gum: Da.Doar să nu fie mentolată.
Good luck charms: Hă? Nu cred în noroc.

 H
Hair Color: Şaten.
Height: Sincer.Habar n-am.
Happy: Nu-mi place să fiu fericită pentru că ştiu că urmează să se întâmple ceva ce o să-mi şteargă zâmbetul de pe buze.
How do you want to die: Oricum dar nu plimbându-mă din spital în spital. x_x
Hate: Me & most people. :]

 I
Ice cream: O adorrr!Nu contează cu ce e...
Instrument: Ăăăă...:-??
In guys/girls
Eyes: Întotdeauna mi-au plăcut cei albaştri
Hair Colour: N-are importanţă culoarea.
Height: Mai înalt ca mine.
Clothing Style: Îmi plac foarte mult bluzele de trening.Am muuulte.
Characteristics: Să aibă simţul umorului :>

 J
Jewelry: Cerceiiii! :]

 K
Kids: O să văd eu în viitor pentru că acum nu-mi plac.Fac prea multă gălăgie şi cerşesc atenţie tot timpul.
Keep a journal: Da,dar nu scriu în el întotdeauna.

 L
Love: La ce ciudată pot fii nu ştiu dacă e cineva capabil să mă iubească.
Letter: S.
Love at first sight: Da,dar nu era iubire,era doar atracţie fizică.

 M
Milk flavour: Nu-mi prea place laptele.
Movie: Saw,8 Mile,Husk,Mirrors,Step up,Hachiko....şi multe altele.
Marriage: Da...şi o să fac tot posibilul să nu se ajungă la divorţ.Dacă ar fi să am copii nu aş vrea să treacă prin ce am trecut eu....
McD or KFC: Am fost de cateva ori la McD,dar nu mi-a plăcut.Iar la KFC nu am fost niciodată :))...so neither one.

 N
Number of piercings: Nu am.
Number: 6
Nickname: Creaţa :">

O
One wish: Să am părul mai lung >.<

 P
Place you'd like to live: La marginea unui oraş.
Pepsi / Coke: M-am lăsat.Acum beau Sprite >:)

Q
Questionnaries: Questio...ce?:]]

R
Reason to cry: Oooo,de unde să încep?:-"
Roll your tongue a circle? ...?
S
Song: Eminem-Beautiful
Shoe size: 38 cred :))
Slept outside: Nu.
Shower daily: Da.
Sing well: Când nu aude nimeni, da.
Scientists need to invent: O chestie prin care să-mi găsesc lucrurile pe care le pierd.

T
Time for bed: I don't want to sound like a badass or anything but....când vreau eu.
Thunderstorms: Le ador!:]
Touch your tongue to your nose?... Yeah,it opens the delivery entrance to the magical land of Narnia :]]

U
Understanding: Uneori prea înţelegătoare. >.<

V
Vegetable you hate: Alea de la magazin.Nu au nici un gust.
Vegetables you love: Ardeii.

W
Weakness: Sunt prea sensibilă şi timidă.
When you grow up: I wanna be famous / I wanna be a star / I wanna be in movies
When I grow up / I wanna see the world / Drive nice cars / I wanna have groupies ...nu m-am putut abţineee =]].Chair nu ştiu ce o să fac când o să fiu mare.
Who makes you laugh the most: Ăăă,eu :))
Worst feeling: Respingerea.Trădarea.Minciuna.
Where do we go when we die: Nu ştiu.Eu cred că o să fiu blocată la mijloc :)) Nu sunt nici sfântă şi nici nu fac cine ştie ce chestii teribile.
Walk with a book on your head: Dacă vrei să vezi cel mai amuzant mers din lume,desigur :))


X-rays: Aş vrea eu :))

Y
Year it is now: 2012. De ziua mea cică vine apocalipsa.Fuck yeah b-)

Z  
Zoo animal: Lup.
Zodial sign: Săgetător.



Leapşa merge la oricine doreşte :]

sâmbătă, 15 septembrie 2012

I'm fine.


"-Cum te simţi?"

-Groznic.
-Singură.
-Trădată.
-Supărată.
-Furioasă.
-Geloasă.
-Speriată.
-Urâtă.
-Grasă.
-Rănită.
-Ciudat.
-Mă doare.Totul.
-Nu mi-e bine.
-Nu simt nimic.

"-Bine."

marți, 11 septembrie 2012

Am impresia că te ştiu de mult.Că mă ascult când te ascult.


Eram atât de pierdută în lumea asta fără culoare.Nimic nu avea sens până te-am întalnit.
Şi asta e pentru tine.
Pentru fiecare moment în care mi-ai fost alături.
Pentru fiecare vorba bună.
Pentru fiecare îmbrăţisare.
Pentru fiecare alinare: Cici cici :o3.
Pentru că mă înţeleg cu tine mai bine decât cu oricine altcineva.
Pentru ca ai fost acolo cand am avut nevoie,să mă ajuţi să mă ridic de pe jos.
Pentru că mi-ai dat încredere.
Pentru că m-ai ajutat să trec peste momente grele.
Pentru că faci totul să pară atât de simplu.
Pentru că sunt o persoană mai bună când sunt cu tine.
Pentru că deşii îmi ştii toate defectele şi ciudăţeniile tot consideri că sunt adorabilă :">.
Pentru că pot să mă comport ca o nebună în preajma ta şi să nu te deranjeze.
Pentru că pot gândii cu voce tare în preajma ta.
Pentru că tu cauţi adevărul în ochii mei când gura mea minte.
Pentru că mă ierţi când greşesc.
Pentru că eşti adorabilăăăăă!
Pentru că îmi eşti ca o soră.
Pentru că eşti fetiţa mea.
Pentru că TE IUBESC!   <333

    
We're the perfect two!
Pentru ca si tu ai scris despre mine: Aici!<3



duminică, 2 septembrie 2012

Am nevoie de tine.

 
   Totul e fără culoare,fără glas,fără viaţă,fără frumuseţe.Trăiesc într-o lume pe care nu o înţeleg fără tine.Am nevoie de tine cum n-am mai avut niciodată nevoie de cineva.Am nevoie de tine ca de aer.Am nevoie de tine să mă scoţi din întuneric.Am nevoie de tine să pot zâmbii,să pot să simt că trăiesc.Am nevoie de atingerea ta,de glasul tău,de îmbrăţişarea ta,de zâmbetul tău.Am nevoie să-mi spui că totul va fi bine.

miercuri, 25 iulie 2012

Leapşa :)

Leapşa & rules:
1. Postează imaginea Liebster Blog Award.
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la intrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează  un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4 .Nominalizează 11 persoane ( + link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor si anunță-i!
6. Nu da tagul inapoi!

So,it goes....
1.Ador filmele şi poveştile horror.
2.Sunt foarte visătoare
3.Iubesc căţeii :o3
4.Mi-ar plăcea să citesc gândurile oamenilor
5.Îmi place să ascult oamenii
6.Nu pot rezista o zi fără muzică
7.Nu îmi place facebook-ul (nu aruncaţi cu pietre)
8.Nu îmi place să vorbesc despre mine (decât uneori)
9.Îmi place să desenez
10.Serialul meu preferat e FRIENDS
11.Îmi plac îmbrăţişările :">


~11 questions from Nude at midnight
1. Un personaj care te inspira?
Dr.House....Ador atitudinea sa.
2. Cartea care te-a marcat?
Sinceră să fiu,niciuna.
3. Suferi de vreo fobie?
Arahnofobia sau frica de păianjeni x_x 
4. Care e motto-ul dupa care te ghidezi in viata?
Distruge ceea ce te distruge.
5. Daca asta ar fi ultima ta zi, cum ai trai-o?
Aş ieşi la o plimbare lungă şi m-aş gândi la tot ce am făcut până acum. Singură,bineînţeles.Nu-mi place să-mi iau la revedere.
6. Un film la care nu te-ai uita niciodata?
The Hunger Games.În schimb,mi-ar placea să citesc cărţile.
7. Cum ar fi ziua ideala pentru tine?
O zi întreagă în braţele LUI.
8. Scopul tau cel mai mare?
Să fac ceva cât mai diferit (încă nu ştiu ce).
I don't want to be another brick in the wall.
9. Ce carte i-ai recomanda celui mai bun prieten?
Misery - Stephen King
10. Doua lucruri pe care le detesti.
Falsitatea şi indiferenţa.
11. Cat ai stat sa completezi leapsa asta?
Aprox. 30 de minute  :-"


-11 questions for you:
1.Dacă ai putea să zbori,unde ai zbura?
2.Ultimul film văzut?
3.Care este lucrul pe care ai vrea să-l schimbi la persoana ta?
4.Melodia preferată?
5.Cel mai urât sentiment?
6.Descrie-te printr-un cuvânt.
7.Ultima carte citită?
8.Lucrul fără de care nu ai putea trăi.
9.Dacă ai putea fi altcineva pentru o zi,cine ai fi?
10.Ce ai alege între: a iubi şi a fi iubită?
11.Care este cea mai romantică chestie pe care ai făcut-o pentru persoana iubită?


Şiiii leapşa merge la: 





marți, 24 iulie 2012

Încă visez...


Visez cum zbor printre oameni şi locuri dar doar pentru o secundă ,pentru că apoi dispar.
Visez cum ajung la tine.Te văd,te simt,te ating.Eşti în siguranţă.Eşti aici.Eşti al meu.
Visez cum te strâng în braţe ca şi când ar fi ultima oară.Nu ţi-aş mai da drumul.
Visez cum îmi zâmbeşti.Ai acelaşi zâmbet cald ca-ntotdeauna.
Visez cum mă săruţi pe frunte,să mă simt iubită şi ocrotită.
Visez alb-negru pentru că tu pleci şi-mi iei culoarea.
Visez cum totul se duce odată cu tine.
Visez cum revin la realitate.
Şi mă trezesc...
Şi tu iar nu eşti lângă mine....



marți, 3 iulie 2012



-E important pentru tine? mă întreabă...
-Nu,el e cel mai important!
-E ceea ce îţi doreşti?
-E tot ce îmi doresc.
-De unde şti?
-Nu ştiu....simt!
-Şi ceilalţi?
-Nu au importanţă.Eu îl văd doar pe el...
-Şi prietenii?Familia?
-Îi vede el pentru mine...
-Nu eşti atentă la ce se întâmplă în jurul tău?
-Când sunt lângă el,nu.Pentru că nu contează.Doar el contează...
-Şi cum o să ai grijă de tine?
-Are el grijă de mine.
-Şi când nu o să mai fie lângă tine?
-Îl aştept.
-Nu e obositor să aştepţi?
-Nu,pentru că ştiu că vine.
Şi asta e tot ce contează...


duminică, 17 iunie 2012

I can see behind your mask...

    Ştiu cine eşti....sau mai bine zis, ştiu ce eşti.
    Eşti un monstru.
    Desigur,nu mulţi îşi pot da seama de asta pentru că nu mulţi văd în spatele măştii.Ei se mulţumesc doar cu aparenţa.Ei nu pot trece de zâmbetul acela fals şi de atutudinea aceea aparent inofensivă.Ei nu văd ce văd şi eu.Pentru ei eşti doar o persoana normală.Pentru mine eşti o bombă gata să explodeze în fiecare secundă.

    Arunci priviri tăioase şi îţi bombardezi victmele cu cuvinte jignitoare de fiecare dată când ai ocazia.Nu accepţi niciodată un refuz,un comentariu nevinovat sau o părere cât de mică.Totul trebuie să decurgă întotdeauna cum zici tu chiar dacă lucrurile pe care le spui sunt stupide sau nu au nici o fărâmă de logică în ele.Îţi place să cerşeşti laude şi vrei să fi tot timpul băgată în seamă ,de asta vorbeşti încontinuu despre un lucru pe care ai putea pur şi simplu să-l spui într-o propoziţie şi să nu plictiseşti pe toată lumea.
     Îţi place să ai dreptate.Dacă cineva te contrazice îţi ieşi din fire şi începi să urli şi să înjuri fără rost ca un copil mic la care i-a fost furată jucăria preferată ,iar dacă se dovedeşte că nu aveai dreptate mai bine ţi-ai tăia o mână decât să recunoşti că ai greşit.
     Nu înţeleg cum te poţi purta ca un om normal de fiecare dată când e cineva prin preajmă.Nu ştiu cum poţi ţine masca aia atât de mult timp fără să o dai jos şi să-ţi arăţi adevărata faţă.Desigur,mai ai mici scăpări pe care ceilalţi le trec cu vederea.Ei nu văd dincolo de mască.Ei joacă într-un teatru în care tu eşti păpuşarul iar ei sunt marionetele.Ei dansează după cum le cânţi tu.
    Îmi place cum îţi creezi propria lume.Micul tău loc special în care te ancorezi şi în care te crezi superioară...asta până când apre cineva ca mine care să te aducă înapoi în realitate şi să-ţi arate că nu eşti cu nimic mai bună decât ceilalţi.
    Tot norocul tău stă în masca aceea.Fără ea, toţi te-ar vedea asemeni mie.
    Eu te văd cam prost şi crede-mă că lumina e bună.
    M-am săturat de atenţiile tale, fiţele tale,cererile şi părerile tale de doi bani.M-am săturat să aud cum ceri respect când tu nu oferi.Ai atâtea preferinţe şi cereri de la o persoană pe care în viaţa ta nu ai întrebat-o ce face sau cum se simte pentru că pur şi simplu nu-ţi pasă.Nu-ţi pasă decât de tine.
   Te las să trăieşti în lumea ta bolnavă şi încuiată.
   Încă aştept momentul în care îţi va cădea masca.
   Încă aştept  să văd câţi vor mai fi acolo după....
   ...eu cu siguranţă nu.

PS. I hate you! :)




   
    Vă las această melodie pentru că sunt unele versuri care se potrivesc perfect. Şi nu,nu m-am referit la mama când am scris asta x_x

duminică, 27 mai 2012

Creepy stories!


    Hey guys! :3 Ştiu că nu am mai intrat de mult dar am fost ocupată cu teze,teste,proiecte & stuff.Ca revanşă v-am adus nişte povestioare de groază.Sper să vă placă :-" :o3




    Eu sunt Sam.
    Am ajuns la porţile Iadului.Am intrat fără frică.L-am întâlnit pe Stăpânul Relelor şi am făcut un pact.M-am întors pe Pământ,cu o sarcină.
Trebuie să ucid 665 de oameni înainte să mor.Dacă fac asta,îmi voi petrece eternitatea ca un Rege Demon în Iad,cu propria mea Legiune pe care să o stăpânesc. Desigur,sunt foarte încântat de această perspectivă...
   Cu toate astea,există o condiţie: Nu pot ucide oamenii la nimereala.Există un declanşator: dacă ei aud o simpla incantaţie care să includă numele meu,devin ţintele mele.Am reuşit să-mi fac treaba mai uşoară,punând această vrajă într-o carte,una faimoasă,în aşa fel încât mulţi oameni să o audă.Sunt foarte inteligent.
   Deci,după ce auzi propoziţia mortală,te voi şti.Si ,când te aştepţi mai puţin,îmi vei vedea umbra cu colţul ochiului.Când îţi vei întoarce capul ca să vezi ce a fost...va fi prea tarziu.
    Voi aştepta până îmi vei auzi numele din nou.
    Eu sunt Sam.


Citeşte:
  Molly e aici.
  Dacă citeşti cu voce tare,vei fi bine;doar părăseşte camera pentru câteva ore.
  Dacă citeşti în gând,acum Molly e acolo.


Concentrează-te.
    Ai văzut vreodată unul dintre acele videoclipuri în care eşti rugat să te uiţi după sau la un anumit lucru pe parcursul videoclipului? Apoi,la sfărşit ne dezvăluie că pe măsură ce ne uitam,ceva mare şi intruziv s-a mutat undeva la vedere şi tu nici măcar nu ai observat.E înfricoşător cât de des se întâmpla asta,precum m-am mutat şi eu de la uşă, în camera ta în timp ce tu ai citit asta. 



     Un bărbat a intrat la un hotel şi a mers la recepţie pentru a se înregistra.Femeia de la recepţie i-a dat cheia şi i-a spus că în drum spre camera sa,este o uşă încuiată, fără număr, în care nimeni nu are voie .În special, nimeni nu trebuia să se uite  înauntru,sub nici o formă.Bărbatul a urmat instrucţiunile femeii,a mers direct în camera sa şi s-a pus direct în pat.Următoarea seară curiozitatea în legătură cu acea cameră fără număr nu-i dădea pace.A mers pe hol,spre uşă şi a încercat mânerul.Uşa era încuiată.S-a aplecat şi s-a uitat pe gaura cheii.A văzut un dormitor de hotel,ca al lui,şi în colţ era o femeie a cărei piele era complet albă.Stătea cu faţa la perete rezemându-şi capul de acesta.S-a holbat confuz pentru un timp.Aproape a bătut la uşă,din curiozitate,dar s-a decis să nu.Această antipatie i-a salvat viaţa.S-a îndepărtat de uşă şi s-a întors în cameră.În următoarea zi,s-a întors la uşă şi s-a uitat pe gaura cheii.De data asta,tot ce vedea nu era nimic altceva decât o culoare roşie,destinsă care nu se mişca.Probabil locuitorii camerei  ştiau că-i spionase în noaptea precedentă si au blocat gaura cheii cu ceva roşu.
     La acest punct,a decis să-i ceară femeii de la receptie mai multe informaţii.Aceasta a oftat şi a spus "Te-ai uitat prin gaura cheii?" Bărbatul i-a spus că da iar ea a spus "Păi,aş putea să-ţi spun povestea.Cu mult timp în urmă,un bărbat şi-a ucis soţia în acea cameră iar fantoma ei o bântuie.Dar aceşti oameni nu erau obişnuiţi.
      Erau albi peste tot,exceptând culoarea ochilor care era roşie...."



     Era un vânător care,după o zi lungă de vânat,se afla în mijlocul unei păduri imense.Se făcea întuneric şi,cum şi-a pierdut rulmenţii,s-a decis să meargă înainte,într-o direcţie.După câteva ore,a ajuns lângă o cabină.Realizând cât era de întuneric,s-a decis să vadă dacă putea înnopta acolo.S-a apropiat şi a gâsit uşa întredeschisă.Nimeni nu era înauntru.Vânătorul s-a pus în singurul pat,hotărându-se să se explice proprietarului dimineaţa.De cum s-a uitat prin jur,a fost surprins să vadă pereţii împodobiţi de multe portrete,toate pictate în cel mai mic detaliu.Fără excepţie,acestea păreau să se holbeze la el,trăsăturile acestora răsucindu-se într-un aspect de ură.Holbându-se înapoi,a început să se simtă incomfortabil.Făcând un efort de a ignora toate feţele pline de ură,s-a întors cu faţa la perete,şi obosit fiind,a adormit.
     Cu faţa în jos,într-un pat nefamiliar,s-a întors,clipind datorită razelor solare neaşteptate.Privind în sus,acesta a descoperit că acea cabină nu avea nici un portret,numai geamuri.



    "Acum câteva luni,verişoara prietenului meu (o mamă singură) a primit un telefon nou.După o zi lungă de muncă şi-a pus telefonul pe tejghea şi a început să se uite la televizor.Fiul acesteia a venit şi i-a cerut voie să se joace cu noul său telefon.Aceasta i-a spus să nu sune pe nimeni şi să nu umble la mesaje iar acesta a fost de acord.În jurul orei 11 noaptea,s-a decis să meargă să-şi învelească fiul şi apoi să se pună şi ea la culcare.A intrat în camera fiului său şi a văzut că acesta nu era acolo.S-a dus în camera sa şi l-a găsit dormind în patul său, cu telefonul în mână.Uitându-se prin telefon,a observat mici modificări cum ar fi o nouă poză de fundal şi a intrat în secţiunea de poze.A început să şteargă pozele făcute până a ajuns la ultima.Când a văzut-o prima dată,nu i-a venit să creadă.Era fiul său,dormind în pat dar poza era făcută de cineva deasupra lui.Se vede jumătatea stângă din ceea ce pare a fi faţa unei bătrâne..."






    Şti acel ţiuit pe care îl auzi când eşti într-o zonă liniştită? Unii oameni spun că este o iluzie auditivă dată de incapacitatea urechii de a detecta frecvenţe mai joase de pragul simţurilor umane.Total greşit.Acel ţiuit acopera altceva.Dacă eşti rapid,răbdător şi poate puţin norocos,vei putea auzi după ţiuit.Ce vei auzi sunt voci, şoptindu-ţi una alteia.Se vor face neauzite repede,dar cu practica,vei deveni mult mai bun la auzirea şi interpretarea a ceea ce spun.Vei auzi lucruri din trecut,prezent şi viitor.Oricum,trebuie să ai grijă pentru că nu există voci fără corpuri.
    Şi când vei începe să îi observi şi ei vor începe să te observe.




     Poza a fost făcută cu un telefon iar fetiţa mică pe care o vezi plangând a refuzat să intre în grup zicând că băiatul cel mic o sperie.Gândindu-se la toanele ei,mama fetiţei (cea care a făcut poza) a descoperit puţin mai târziu de ce aceasta plângea.Uită-te mai atent la nivelul genunchilor dintre a 2-a şi a 3-a fată din stânga.Se poate ca acesta sa fie motivul pentru care fetiţa plângea.Îl vezi?



Uită-te în stânga.Nimeni nu e acolo.
Uită-te în dreapta.Nimeni nu e acolo.
Uită-te în spate.Nimeni nu e acolo.
Uită-te în jos,la picioare.Nimeni nu e acolo.
Acum repetă doar ca să fi sigur.
Nu te uita sus.Nu-i place să fie văzută



     În vremurile vechi,în majoritatea cazurilor,copii erau îngropaţi alături de jucăria lor preferată.Putea fi orice: o păpuşă veche,o bâtă de baseball,o maşinuţă,orice iubea copilul.
     Jucăria lui Beth Parson-o păpuşă zdrenţuroasă cu doi nasturi albastri pe post de ochi-a fost îngropată cu ea când a murit.La două săptămâni după înmormântare,când tatăl său a găsit păpuşa stând pe veranda din faţă s-a gândit că a fost o greşeală şi a reîngropat-o.O săptămână şi jumătate după asta,când mama lui Beth a găsit păpuşa -murdară şi udă- pe podeaua vechii camere de joacă a lui Beth,a dus-o la preotul familiei şi împreună au binecuvântat-o şi au reîngropat-o în parcela fetiţei.
     Când au găsit păpuşa a 3-a oară,stând pe vechiul pat al lui Beth,avea un mic bileţel: "E frig şi întuneric acolo.Nu-mi place.De ce nu mă lăsaţi să vin acasă?"





joi, 19 aprilie 2012

Memories

Happy birthday mom!



     De îndată ce clopoţelul a sunat, am aşteptat ca toţi ceilalţi copii să iasă afara într-o grabă inexplicabilă.Erau toţi atât de fericiţi.Nu înţelegeam de ce.Parcă ar fi fost ţinuţi sub apă şi numai acum aveau ocazia să-ţi scoată capul la suprafaţă şi să ia o gură mare de aer....să respire.Ieşeau afară şi se împărţeau pe grupuri pentru a juca nu ştiu ce jocuri,sau pur şi simplu alergau fără motiv în toate direcţiile,râzând.Toţi păreau să se distreze.Toată fericirea şi toată buna lor dispoziţie...mă speria.Am ieşit din întuneric,afară.
   Simţeam razele soarelui cum se odihneau pe pielea mea.Am făcut câţiva paşi spre ei.Soarele era atât de puternic încât îmi perturba vederea făcând totul să pară o iluzie.Mi-am ridicat capul spre el şi am întins mâna.Pentru o secundă credeam că îl pot prinde.Apoi am început să mă învârt fără motiv...şi să dansez.Auzeam râsetele celorlalţi.Am închis ochii şi m-am lăsat pe spate,pe iarbă.Ce-a fost asta?
    Când am deschis ochii,cerul era acoperit de nori, şi nu păreau prea prietenoşi.M-am ridicat şi am observat că toţi ceilalţi nu mai erau acolo.Era liniştea dinaintea furtunii.Picături mari de apă îmi curgeau pe faţă.La scurt timp a început să plouă cu adevărat.Am dat să mă întorc înapoi în şcoală dar uşile erau închise.M-am uitat prin jur dar nu era nimeni.Eram singură.Am luat-o la fugă spre casă.Ploua din ce în ce mai tare.Eram speriată şi udă leoarcă.M-am oprit în faţa unui bloc şi am aşteptat să se oprească ploaia.Era atât de frig....
     M-am ghemuit într-un colţ sperând să mă încălzesc dar nu puteam.Priveam spre stradă cum picăturile de apă loveau asfaltul făcând mici cercuri.Aşteptam să se oprească.Îmi simteam pleoapele din ce în ce mai grele.Am închis ochii gândindu-mă că poate aşa se termină totul.Simţeam o atingere caldă pe mână.O mică atingere care mă făcea să mă simt în siguranţă.Am deschis ochii.Era ea ...mama.Avea niste ochi blânzi şi un zâmbet cald, cu care putea să-mi ia orice durere.M-a luat în braţe şi m-a dus acasă.
     Pentru prima dată nu mă simţeam  singură.




"niciodata n-o sa fii singura....
chiar daca sunt la mii de km....sunt tot timpul alaturi de tine"

luni, 2 aprilie 2012

House Quotes

Hey guys! V-am adus nişte citate din Dr.House  *serialul ăla mişto cu un doctor indiferent, nepoliticos, arogant, cinic,cu o atitudine brutală, neprietenoasa, care nu are încredere în nimeni nici măcar în pacienţii săi, dar care este un diagnostician genial cu o gândire neconvenţională şi instincte făr cusur, reuşind astfel să pună problemele pacienţilor cap la cap pentru a le salva vieţile*




Replicile pe care le foloseşte cel mai mult :

"Toată lumea minte."
"Am avut dreptate"
"M-am înşelat"
"Eşti un idiot"/"Eşti o idioată"
"Interesant"


"Toţi mor singuri."

"Dacă eşti implicat emoţional în ce faci,nu mai poţi lua decizii raţionale."
"Ok...Scopul acestui joc este să NU te ucid."
"Nu vei fi fericit până când lucrurile nu vor fi în ordine.Asta înseamnă 2 lucruri: eşti un şef bun şi nu vei fi niciodată fericit."
"Nu le poţi spune că nu mai este nici o speranţă decât dacă le poţi spune DE CE nu mai este nici o speranţă."
"Cuvintele nu contează.Faptele contează."
"Primesc puncte în plus dacă mă prefac că îmi pasă?"
"Lucrurile se schimbă,asta nu înseamnă că se şi îmbunătăţesc."
"Ce ai prefera: -un doctor care te ţine de mână în timp ce mori sau unul care te ignoră cât timp te însănătoşeşti? Presupun că ar fi chiar nasol să ai un doctor care să te ignore în timp ce mori."
"Viaţa ta nu e cu nimic mai importantă decât viaţa celorlalţi."



"Cei mai mulţi oameni nu au curajul să recunoască că ar vrea mai degrabă să fie frumoţi decât sănătoşi."
"Ce nu recunosc e aproape întotdeauna mai interesant."
"Nu există dragoste necondiţionată,numai nevoie necondiţionată.Nu face dintr-un copil o victimă a ceasului tău biologic."
"Am spus că am fost dependent.Nu am spus că aveam o problemă."
"Succesul durează doar până când cineva strică totul.Eşecurile sunt pentru toadeauna."
"Vreau să mă fac bine,orice ar însemna aia.Nu mai vreau să mă simt mizerabil."
"Ochii te pot induce în eroare,zâmbetu poate minţi, dar papucii întotdeauna vor spune adevărul."
"Ei nu m-au stricat.Sunt stricat."
"Şti cum oamenii spun că nu poţi trăi fără dragoste? Păi,oxigenul e mult mai important."



"Mă simt ca dracu.Lumea mea se prăbuşeşte şi  nu sunt speriat."
"Dacă mori,din senin,toată lumea te iubeşte."
"Amintirile provoacă iubire.Iubirea ucide."
"Dacă te-ai fi putut înţelege cu credincioşii,nu ar mai fi credincioşi."
"Toţi suntem patetici.Asta face totul mai interesant."
"Cel mai groaznic lucru e să iubeşti pe cineva care te va dezamăgi mereu."
"Sunt destul de sigur că nu o să te plac.Nu e nimic personal,eu nu plac pe nimeni"
"Doar pentru că vrei să crezi lucruri bune despre oameni nu înseamnă că aşa şi este."
"Încetează să mă mai idolatrizezi şi vezi-ţi de viaţa ta de ratat."
"Adevărul începe în minciuni."
"Toţi facem greşeli şi toţi plătim un preţ."
"Oamenilor le place să vorbească despre alţi oameni.Ne face să ne simţim superiori.Ne face să credem că deţinem controlul. Uneori, pentru unii oameni, lucrurile pe care le ştiu îi fac să le pese."
"Ai de gând să crezi ce spun? Mint la greu.."
"Sper că cineva e pe moarte"
"Îmi place să văd cum te chinui."
"Şi eu acum trebuia să mă sensibilizez şi să-ţi spun ce am pe suflet?"




"-Eşti campion la a-ţi ignora propriile probleme."
Thirteen.


"Oamenii care se apropie de tine ajung să fie răniţi."
Lisa Cuddy

"Nu îl urăsc.Il iubeam, până când mi-am dat seama că doare mai puţin dacă pur şi simplu nu îţi pasă."
Dr.Chase


Cuddy: Singurul moment când îţi este frică e când eşti fericit pentru că nu crezi că va dura.
House: Pentru că nu durează!


Hanna: -Pot să întreb ce este în neregulă cu piciorul tău?
House: -Macaraua a căzut peste el.Mică-i lumea.
Hanna: -Ai fi putut spne nu.
House: -O să ţin minte asta pentru următorul meu contact uman.
Hanna: -Vrei să te rogi cu mine?
House: -Nu.Nu am obiceiul să încurajez superstiţiile pacienţilor mei.
(...) Nu cred în Dumnezeu.
Hanna: -Nici eu...Întotdeauna am crezut că daca fac ce trebuie,dacă tratez oamenii cum trebuie,lucruri bune mi se vor întâmpla.Tu crezi că aşa merg lucrurile?
House: -Nu credeam.Dar recent am încercat...Acum nu ştiu.
[...]
House: -M-ai întrebat cum mi-am rănit piciorul.Am avut un cheag de sânge şi muşchiul murea şi-i aveam pe toţi aceşti doctori care îmi spuneau că ar trebui să mi-l amputeze.Am zis nu dar ei au făcut o operaţie foarte riscantă.Aproape că am murit.
Hanna: -Dar ţi-ai salvat piciorul
House: -Îmi doresc să n-o fi făcut.Ei au tăiat o bucată de muşchi de mărimea pumnului meu şi m-au lăsat cu această chestie mutilată,inutilă.Am dureri....în fiecare zi.M-a schimbat.M-a făcut o persoană mai dură,o persoană mai rea, iar acum....acum sunt singur.Nu vrei să fi ca mine.Ai un soţ care te iubeşte.Tu ai prieteni.Poţi întemeia o familie.Tu ai o viaţă,iar acesta este doar un picior...




Dr.Cuddy: -Ştiu că eşti supărat,dar te rog nu-i pune ei viaţa în pericol doar ca să te răzbuni pe mine.
House: -Pe bune?Deci totul este despre tine acum.
Dr.Cuddy: -Haide House,I-ai luat partea împotriva mea imediat după ce ai auzit de logodna mea.
House: -Da,asta trebuie să fie.Nu că tu ai fi o narcisistă patetică.
Dr.Cuddy: -Nu te iubesc! Aşa că,accepta şi mergi mai departe cu viaţa ta în loc să-i faci pe toţi nefericiţi.
House: -Asta e minunat.O lecţie de viaţă de la o mamă singură, între două vârste care iese cu un bărbat-copil.
Dr.Cuddy: -Du-te dracu!M-am săturat să-ţi tot găsesc scuze.M-am săturat ca lumea să meargă pe vârfuri în preajma ta şi să-şi facă vieţile mai rele încercând să nu te lase pe tine să te prăbuşeşti.Eu merg mai departe,Wilson merge mai departe iar tu....nimic.Ce ai tu în viaţa ta House?




sâmbătă, 25 februarie 2012

Just a dream

    Astăzi se presupune că trebuie să merg la o petrecere.Prietena mea Eve m-a invitat deci nu pot să lipsesc.Nu am cum...Şi în plus, şi Tony avea să fie acolo.Dacă nu aveam să merg pentru Eve,măcar să merg pentru el....
    M-am dat jos din pat cu o oarecare greutate.Am avut o zi grea la şcoală deci la întoarcerea acasă, prima oprire a fost patul iar destinaţia: lumea viselor.Mi-am deschis dulapul şi dupa un moment de inconştienţă şi de privit în gol,mi-am dat seama că nu ştiu cu ce să mă îmbrac...Până la urma privirea mi-a ramas blocată pe o pereche de blugi de un alb spălăcit şi pe un tricou roşu larg,cu umerii dezgoliţi.M-am îmbracat repede şi am pornit spre casa lui Eve.
    Am ajuns repede la ea,dat fiind faptul că nu stăteam prea departe una de alta.Maşina îi era parcată în fata casei.Am trecut pe lângă ea încercând să ajung la uşă.Când am dat să sun la sonerie, uşa s-a deschis iar în pragul ei apăru Eve.
-Uite cine s-a gândit să apară!
-Hey.Eşti gata de petrecere?
-Glumeşti?Petrecere e numele meu mijlociu...Apropo,am auzit că Tony o sa fie acolo.Nu e grozav?
  Eve avea dreptate,Tony e mereu prezent la petreceri şi chestii de genu.Tony fiind un băiat de care eram îndrăgostită de ceva timp.
-O să fie atât de grozav! Deja simt cum îmi curge muzica prin vene.Cred că o sa fie plin,de fapt pun pariu că o sa fie minim jumatate de liceu acolo. Îţi vine să crezi? Poate o să fie cea mai mare petrecere din istorie şi poate...
-Mai păstrează puţină energie şi pentru petrecere.
-Lasă-mă să mă bucur!
Ne-am urcat în maşina şi am pornit spre petrecere.După 30 de minute de condus am intrat pe strada care ducea spre casa lui Marry. Muzica se auzea slab.Pe de-o parte şi de alta a drumului erau parcate maşini una langa alta.Pe masura ce ne apropiam,muzica se auzea din ce în ce mai tare.Câteva persoane se plimbau pe gazon.
     Eve a parcat maşina în apropierea casei.Muzica se auzea acum atât de tare încat făcea geamurile maşinii să vibreze.Am coborat şi ne-am îndreptat spre casa.La intrare se afla un grup de băieţi care dansau pe ritmul celor de la LMFAO. Înauntru,toate camerele erau pline de fum de ţigară.Toţi dansau prosteşte şi râdeau fără motiv. Mesele erau pline de băuturi alcolice.Un tip îmbracat în haine multicolore s-a apropiat de noi.
-Heeey.Nu v-am văzut.Eu sunt Steve.Bun venit la petrecere.Vreţi ceva de băut dragelor?
-Poţi să pui pariu,a spus Eve cu un oarecare entuziasm.
-2 băuturi reci pentru domnişoarele de aici.Revin imediat...a spus el,pierzându-se prin mulţime.
      M-am uitat prin jur.Nu recunoşteam pe nimeni .Toţi păreau aşa fericiţi,parc-ar fi fost drogaţi.Aveau hainele în cel putin 5 culori,motiv pentru care,pentru câteva secunde am crezut că am gresit adresa,dar apoi l-am vazut.Tony se afla la max.2 metri de mine,rezemat pe perete.Avea un zâmbet care nu promitea nimic bun şi,spre deosebire de ceilalţi care parcă imitau un curcubeu,el era îmbrăcat din cap până în picioare în negru.Mi-am luat privirea de la el şi mi-am îndreptat-o spre Steve care tocmai venea cu băuturile.Mi-a întins un pahar de plastic de mărime medie.Avea capac deci nu puteam vedea ce e înauntru...
-E doar suc.Mai târziu vă aduc ceva mai bun dacă vreţi,a spus el văzându-mi neîncrederea.Nu vreţi să daţi o tură ca să,ştiţi voi,să mai cunoaşteţi lume.
-Ba da.Chair vroiam asta doar că nu avea cine să-mi facă onorurile,a spus Eve.
-Mă înţeleg bine cu gazda,pot să îţi fac eu cunoştiinţă cu lumea de pe aici.
-Grozav! Ai auzit,Alice?O sa devin populară!O sa devenim* Vrei să vi?
-Nu,eu o sa fiu pe aici cu...-m-am uitat în direcţia lui Tony,dar nu mai era acolo- ăăă,o să fiu pe aici!
-Ok,ne vedem! au spus deodată.
     M-am rezemat de un dulap şi am mai aruncat o privire prin jur,apoi mi-am coborât-o spre pahar.Nu ştiu de ce dar eram sigură că nu e suc, apoi m-am gândit că nu contează.Sunt la o petrecere.Puţină distracţie nu strică.Am îndreptat paharul spre gura fără să ştiu că cineva o să-mi dea peste mână imprăştiind sucul peste tot.Mi-am scuturat mâna uimită iar când mi-am ridicat privirea,am dat nas în nas cu Tony.
-Ce crezi că faci?
-Nu ştiu,dar ştiu ce nu fac acum...
-Era sucul meu!
-Crede-mă, e mai bine fără.Te distrezi?
-Aşa credeam,dar apoi ai aparut tu şi ai făcut o scenă.
 S-a rezemat de perete iar buzele sale s-au arcuit într-un zâmbet.
-Nu cred că vrei să şti ce era în pahar.
-Nu am nevoie de tine ca să-mi porţi de grijă.Oricum,îţi place aici?
-Nu.Tu îmi placi.
  Mi-am întors privirea spre el.Părea sincer.Mi-a luat o şuviţă de păr şi a început să o învârtă pe deget.Apoi s-a uitat la mine într-un mod care îmi spunea că trebuie să plece şi s-a îndreptat spre uşă. Am ramas singură aşa că m-am decis să dau o tură prin casă.Am urcat nişte scări şi am ajuns pe un coridor cu 3-4 camere de-o parte şi de alta,iar una direct în faţă.Avea uşa deschisă şi se vedeau numai lucruri roz.Am intrat înăuntru ca să arunc o privire,cu toate că jos nu aveam ce face.Totul se afla într-o totală dezordine,hainele erau aruncate pe dulap,patul era plin de mâncare,dulăpiorul de lângă pat era plin de cosmetice şi avea un miros ţipător de acetonă iar oglinda era mâzgălită cu ruj.Dezgustător...ca să nu mai spun că totul era roz.Dacă nu aş fi ştiut mai bine aş fi spus că aceea era camera unei fetiţe de 6 ani.Am dat sa ies dar cineva m-a prins si mi-a pus mana la gura în aşa fel încat sa nu ţip. Eram speriată.
Puteam să-mi dau seama că e un băiat după forţa pe care o avea în mâini.M-a lipit de perete apăsându-se pe mine.M-am uitat la el,era Steve.A bagat mâna în buzunarul de la pantaloni şi a scos un cuţit.M-am panichat.
-Uite,putem face asta pe calea uşoară sau pe cea grea.Faza e că am nevoie de bani...urgent!
Şi-a luat mana de pe gura mea în aşa fel încât să pot vorbi, iar atunci am început să ţip.
-Nu te aude nimeni.Muzica e prea tare.A spus el razand.
-Nu am bani!
-Da... şi eu sunt prost...Nu mai complica lucrurile şi dă-mi odată ce vreau!
Mi-a pus cuţitul la gât.Inima îmi batea din ce în ce mai tare.Frica s-a instalat repede,am început să lăcrimez involuntar.
-Ţi-am spus că nu am!
 A luat cuţitu şi l-a înfipt în perete la 4 cm de capul meu.
-Termina cu prostiile! Nu te  mai juca cu mine!
     Am început să ţip,de frica l-am împins cu piciorul cu toată puterea pe care o aveam,iar el,pierzandu-şi echilibrul a cazut pe spate.Am luat-o la fugă fără să mă uit în spate.Am sărit de pe scări şi m-am îndreptat spre uşă ,am ieşit din casă şi am fugit cât mă ţineau picioarele.Am trecut pe lângă maşina lui Eve dar nu aveam cheile,nu aveam timp,nu o aveam pe Eve,nici nu ştiam unde este.Mi-am întors capul.Steve era chiar în spatele meu,fugea după mine.M-am panicat,mi-am pierdut controlul asupra picioarelor şi am căzut.Nu,nu acum...M-a ajuns.
-Credeai că poţi să fugi.
     Era gata să mă lovească dar, din fericire pentru mine, Tony a aparut şi l-a oprit.A sărit pe el şi a început să îi dea pumni.M-am ridicat şi am fugit de acolo.După câţiva metri m-am oprit.Eram epuizată.Respiram greu.Simţeam o presiune în piept,corpul îmi era amorţit,nu ştiam cum de mai stau în picioare.M-am pus în fund lângă un copac.Aşteptam să se întample ceva,apoi o maşină neagră s-a îndreptat spre mine.M-am speriat.Cine? A cui e?...dar nu puteam face nimic.Nu mă puteam mişca.Se apropia din ce în ce mai tare iar cand a ajuns în faţa mea s-a oprit.Din ea ieşi Tony.Părea îngrijorat.Părea...A venit la mine,m-a luat în braţe şi m-a dus în maşină,apoi s-a urcat şi el la volan şi a pornit.M-am uitat la el.
-Unde mă duci?
-...acasă.Eşti OK?
    Eram obosită dar,mă simţeam în siguranţă acolo,cu el.
-De ce eu?
-Steve e dealer.Împrumută droguri de la alţi dealeri,le vinde şi le dau banii pe ele.
-Eu nu am cerut...
-Nu dar băutura pe care v-a adus-o avea.Trebuia să te facă atât de aeriană încăt să-i dai bani fără prea mare efort,cum au făcut ceilalţi.De asta ţi-am sugerat sa nu...
-De ce nu mi-ai spus asta înainte?
-Nu credeam că vor fi probleme.Nu mi-a trecut prin cap că aveai să mergi sus la etaj singură,în loc să stai cu ceilalţi.Putea să fie mai rău.Puteai să o încurci păpuşă.Dacă nu ajungeam la timp sa-ţi salvez pielea...
-Mulţumesc.
   A parcat maşina în faţa casei mele.Am coborat amandoi din maşină şi ne-am îndreptat spre uşă.Mi-am căutat cheile prin buzunare.Nu le găseam.Doar nu le-am pierdut.
-Cauţi cumva astea? a zis Tony fluturându-mi cheile în faţă.
-De unde...?
A deschis uşa şi mi-a făcut semn să intru,apoi a intrat după mine şi s-a îndreptat spre bucătărie.
-Ţi-e foame?
-Da dar...o să stai aici?
  A ridicat întrebător din sprâncene.
-Doar nu crezi că o să te las singură păpuşă,nu după ce s-a întâmplat...Plus că părinţii tăi sunt plecaţi.
-De unde şti?
 A zâmbit.
-Deci ce vrei de mâncare?
-...ceva uşor.
-Ăăă,sandwishuri?
-Cum vrei.Mă duc să mă schimb.
-Vrei să te ajut? a spus el cu un rânjet pe faţă.
-Nu,mă descurc.
  M-am dus în cameră şi m-am aruncat în pat.Aş fi vrut să fiu singură.Aş fi vrut să plâng şi să mă descarc dar nu puteam,nu acum,nu cand el era aici.Mi-am tras pe mine un tricou larg roşu şi o pereche de pantaloni trei-sfert negri şi m-am îndreptat spre bucătărie.
-Cum merge?
-Acum că ai venit,mult mai bine.S-a uitat la mine cateva clipe.Tremuri.Ţi-e frig?
-Nu...
   Şi-a dat bluza de trening jos şi mi-a pus-o pe umeri.M-a prins de şolduri şi m-a tras spre el,lipindu-şi fruntea de a mea.
-Nu ai temperatură.
  Ochii săi erau atât de negrii că nu puteai distinge pupila de iris.Mirosea a fum,a săpun şi a mentă.Mi-a prins faţa în mâini lipindu-şi buzele de ale mele.Apoi,mâinile sale mi-au alunecat pe umeri, pe braţe şi s-au oprit pe spate.M-a tras mai aproape şi l-am muşcat de buze.A zambit şi m-a ridicat pe dulap.Mi-am afundat mâinile în părul său şi l-am sărutat.
    Auzeam muzică.Culorile au disparut,totul s-a făcut gri.M-am uitat spre mine,spre mâini,erau şi ele de un gri şters.Cercuri negre îmi pătau vederea.Nu mai vedeam nimic, în schimb, muzica se auzea din ce în ce mai tare.Mă simţeam ameţită,nu aveam control asupra corpului,respiram greu...apoi am deschis ochii.Mă aflam în camera mea.Era dimineaţă.M-am uitat pe telefon. Apeluri nepreluate: 1-Eve. A fost doar un vis...

luni, 6 februarie 2012

Saw (Puzzle mortal)

Hellăw guys.Nu ne-am mai văzut (citit) de ceva vreme.Anyway,tocmai am terminat de văzut toate părţile filmului Saw 1-7 (pentru cei ce nu ştiu,e un film horror legat de un "ucigaş" în serie numit John * sau Jigsaw*, acesta răpeşte oamenii care "nu apreciază viaţa" şi îi pune  la diferite "jocuri" ) şi m-am gândit să vă las nişte citate/discuţii memorabile.Enjoy!

Saw 1.

Jigsaw: Vreau să joc un joc.
Lawrence Gordon: Jigsaw,un ucigaş în serie.De fapt,practic vorbind,nu e chiar un criminal.Nu a omorât pe nimeni.Găseşte moduri prin care victimele sale să se omoare singure.
Jigsaw: Să înceapă jocul.Trăieşte sau mori.

Saw 2.

Jigsaw: Numele meu e John.
Eric: Credeam că preferi Jigsaw.
Jigsaw: Nu.Poliţia şi presa m-au poreclit Jigsaw.Eu nu am încurajat niciodată asta.Piesele de puzzle (jigsaw) luate de pe victimele mele sunt doar un simbol.Anume că victimei îi lipsea ceva.O piesă vitală pentru puzzle-ul uman.Instinctul de conservare.
Eric: Este foarte interesant John.Dar acum aş vrea să vorbeşti cu mine.
Jigsaw: Vorbesc cu tine.Tu nu asculţi.Nu uita regulile.
Eric: Te ascult şi nu aud decât aceleaşi prostii bolnave pe care le aud de la primele două secunde ale oricărui interogatoriu.
Jigsaw: Este o abordare interesantă pentru un poliţist.Nu trebuia să mă convingi că sunt prietenul tău?Să mă faci să mă simt mai bine şi să-ţi spun tot?
Eric: Nu pot urma manualul când îl ai pe fiul meu.
(...)
Jigsaw: Te simţi mai bine acum ,în spatele unui birou?
Eric: Simt o gramadă de lucruri acum.
Jigsaw: Dar te simţi în viaţă şi asta e tot ce contează.

Jigsaw:- Avem o rasă umană care nu mai are dorinţa de a supravieţui.

Jigsaw: Ce crezi că vindecă (,)  cancerul,Eric?Leacul pentru cancer.Care este?
Eric: Nu ştiu,Dar ştiu că nu este torturarea şi omorârea oamenilor din plăcere.
Jigsaw: Nu am omorât pe nimeni în viaţa mea.Decizia le aparţine.De ce eşti aşa disperat să-ţi recuperezi fiul?
Eric: Pentru că este fiul meu.
Jigsaw: Care este ultimul lucru pe care i l-ai spus?Se pare că faptul că fiul tău este pe moarte te face să acţionezi.De ce facem asta doar când o viaţă este în pericol?
Eric: Întotdeauna mi-am iubit fiul,asta nu s-a schimbat niciodată.
Jigsaw: S-a schimbat acum.Faptul că şti că e pe moarte schimbă tot.Dacă eu ţi-aş spune data şi ora exactă  când o să mori,ţi s-ar schimba radical viaţa.Eu ştiu.Poţi să-ţi imaginezi cum e când cineva vine la tine şi îţi spune că eşti pe moarte?Gravitatea situaţiei?Faptul că pentru tine,timpul trece şi,într-o secundă totul se prabuşeşte?Începi să vezi totul diferit,miroşi totul diferit.Savurezi totul,un pahar cu apă sau o plimbare prin parc.Majoritatea oamenilor au luxul de a nu şti când le-a venit timpul.Ironia este că asta îi împiedica să-şi trăiască viaţa.Ei beau paharul cu apă,dar niciodată nu îl gustă.
Eric: Poţi repara asta John.
Jigsaw: Eu nu pot fi reparat.Eu am cancer.
Eric: Crezi că dacă ai cancer,asta e o scuză pentru ce faci? 
Jigsaw: Nu cancerul m-a împins să fac asta.Momentul în care am decis să mă sinucid m-a împins să fac ceea ce fac şi i-a dat un sens.Am încercat să mă sinucid,şi nu am reuşit.Corpul meu nu a reuşit să reziste cancerului dar am reuşit să supravieţuiesc căzăturii de pe o stâncă.Spre surprinderea mea,trăiam...şi am hotarât să-mi petrec restul zilelor testând esenţa omenirii.Cei care nu apreciază viaţa nu merită să trăiască.

Jigsaw: Aminteşte-ţi Obi,odată ce eşti în iad,numai diavolul te poate ajuta.

Jonas: Îmi amintesti de mine omule,nu conteaza in ce fel de situatie te afli,trebuie sa-ti gasesti un inamic.Sti ceva? Eu am inamici.

Jigsaw: Cât de mult sânge eşti în stare să verşi pentru a rămâne în viaţă? 


Saw 3.
Jigsaw: -Corpul uman este o creaţie uimitoare.Te-ai întrebat vreodată cât de mult se poate răsuci o mână?
"- Dacă asculţi asta înseamna că ai picat testul şi trebuie să plăteşti preţul.Preţul de a trăi pentru nimic.Acum,îţi dau un motiv pentru care să trăieşti.Ştiu unde îţi este fiica.Dacă o vrei înapoi,va trebui să joci un alt joc."

Amanda: Scuze.Ştiu că e greu să te concentrezi când ai în jur o grămadă de lucruri cu care mă poţi omorî.

Jigsaw: -Moartea e o petrecere surpriză.
"-Suferinţă? Nu ai văzut nimic încă."

Jigsaw: Îmi pare rău dar, tot acest echipament medical te face să crezi că înca te afli într-un spital?
Dr.Lynn Denlon : Nu
Jigsaw: Şi atunci de ce îmi vorbeşti cu un jargon de absolvent de şcoală medicală?

Saw 4.
Jigsaw: Crezi că deţi controlul nu?Crezi că s-a terminat doar pentru că sunt mort.Nu s-a terminat.Jocurile de abia au început.

Vezi ce văd şi eu.
Simte ce simt şi eu.
Salvează cum salvez eu.
Preţuieşte-ţi viaţa.

Cecil: Care e problema ta?
Jigsaw: Tu eşti problema mea.Şi devi problema tuturor.

Jill: Am vrut doar să-i ajut.
Jigsaw: N-ai cum să-i ajuţi.Trebuie să se ajute singuri.

Jigsaw: I-am spus să nu desconsidere viaţa.
"-Viaţa ta e o minciună."
"-Nu pot să-ţi mai las timp.Nimeni nu poate.Timpul e o iluzie.(...) Vezi tu,lucrurile nu sunt secvenţiate.Binele nu duce la bine şi nici răul la rău.Oamenii fură şi nu sunt prinşi...trăiesc viaţa frumos.Alţii mint,înşeală....şi sunt aleşi.Unii oameni se opresc ca să ajute un motociclist pierdut şi sunt omorâţi de o dubă cu viteză.Nu se ţine cont de aşa ceva.Modul cum joci cărţile primite e tot ce contează."
"- Dacă subiectul supravieţuieşte metodei mele,e reabilitat instantaneu."
"-Eu anticipez posibilităţile şi las jocul să decurgă de la sine.Nu voi lua decizii pentru nimeni,voi oferi opţiuni."


Saw 5.
Jigsaw: Această cameră îţi poate fi fie sanctuarul, fie mormântul.

Mark Hoffman: Ce vrei de la mine?
Jigsaw: Vreau să văd dacă ai ce-ţi trebuie pentru a supravieţui.

Jigsaw: - Dacă eşti bun la anticiparea minţii umane nu laşi nimic în voia întâmplării.
"-Răzbunarea îl poate schimba pe om.Te poate transforma în ceva ce nu credeai că poţi fi vreodată."
"-Se spune că imitaţia e cea mai mare formă de măgulire."
"-Toată lumea merită o şansă"

Mark Hoffman: Tu nu ai văzut sângele.Tu nu ai văzut ce i-a făcut.


Saw 6.
Jigsaw: Până ce o persoană nu înfruntă moartea,nu se poate spune ce e în stare să facă pentru a supravieţui.
"-Ştii că în est oamenii plăteau doctorii când erau sănătoşi. Când sunt bolnavi nu mai trebuie să plătească.Ei plătesc pentru ce doresc nu pentru ce nu doresc.Am început strâmb....Politicienii aceştia spun acelaşi lucru la nesfârşit.Deciziile privind sănătatea ar trebui luate de doctori şi de pacienţii lor nu de guvern.Acum ştiu că nu sunt luate de doctori şi pacienţii loc sau de guvern,ci de nenorocitele de companii de asigurare.
Will: John nu face asta,vei rămâne pe cont propriu.
Jigsaw: Vezi tu Will,asta e viaţa mea,despre ea vorbim,îţi aminteşti?
(...) Will:Tipul de cancer pe care îl ai e malign şi inoperabil.
Jigsaw: Asta ţi-a mişcat subtil limba.
Will: Chiar dacă tratamentul va funcţiona cancerul va recidiva.Este o luptă ce nu poate fi câştigată.
Jigsaw: Acum mişcările au fost şi mai subtile.De fapt,asta a fost o limbă ascuţită.Crezi că e vorba de cei în viaţă,dar noi vom avea judecata finală asupra ta.Pentru că morţii nu vor veni să-ţi ceară sufletul.

Jigsaw: -Trezeşte-te Jill,oamenii ăştia nu au pic de respect pentru vieţile ce le distrug.O dată ce vezi moartea de aproape...ştii cât valorează viaţa.Asta este calea mea.Şi am dovezi că functionează.
"-Oamenii vor continua să te rănească,şi să te lase baltă."

Amanda: Obişnuieşte-te cu mine pentru că nu plec nicăieri.

Harold Abbott: Tocmai mi-ai dat o sentinţă de moarte.Tocmai m-ai ucis.

Brent: Nu putem sta aici degeaba.Trebuie să luam o decizie.Nu înţelegi?


Saw 7.
Bobby: Acestea sunt cicatricile mele....minţile noastre se vor vindeca dar cicatricile astea nu vor dispărea niciodată.Aceste cicatrici nu ar trebui să fie un simbol al ruşinii....ele ar trebui să fie purtate ca un bandaj al curajului.

Hoffman: Vrei să şti care e singurul lucru rău în a te ucide,Jill?O pot face doar o dată...

Jigsaw: Nici o acţiune nu are loc fără un sacrificiu.I-ai judecat pe ceilalţi după culoarea pielii iar astăzi,Evan,vei învăţa că toţi avem aceeaşi culoare în interior.Trăieşte sau mori.Decizia e a ta.




Live or die.Make your choice.