O parte din mine

    Merg ,dar nu ştiu încotro mă îndrept...vreau dar să mă îndepărtez de casă, parcă îmi e frică de ceva...Acelaşi drum parcurs în fiecare zi.Mă uit împrejur,sunt singură.
"Singură am fost de când mă ştiu...."
   Continuându-mi drumul,pornesc MP3-ul .... acum în capul meu răsună Numb (Linkin Park).
Chiar dacă singurul lucru pe care-l pot auzi e muzica,înca pot simţi.E acolo....mă priveşte.Aşteaptă să fac o mişcare ... Deja îi văd zâmbetul diavolesc.E în spatele meu,mă urmează în pas egal  hrănindu-se cu frica mea....

Pentru 5 secunde....aud doar muzica...
"Can't you see that you're smothering me,
Holding too tightly, afraid to lose control?"

"-Ţi se pare cunoscut?".

"-...ce?"

"-Sentimentul..." spuse el chicotind.

"-Cum să nu mi se para cunoscut daca îl trăiesc în fiecare zi din cauza ta ?!" 

    Am facut-o,am calcat strâmb...tocmai am recunoscut că mi-e frică de el.L-am facut mai puternic....

"-Frica ta ar putea lua sfârşit ... dacă treci de partea mea..."

"-..."

"-De ce să suferi când îi poţi face pe ceilalţi să sufere?"

"-Eşti nebun!"

"-Tu m-ai făcut aşa,sunt o parte din tine ... o parte foarte bine ascunsă...Eu sunt TU!"

      Fraza aceea m-a calcat pe ultimul nerv...îmi răsuna în cap ca un ecou fără de sfârşit.M-am întors spre el...

"-Eu nu o să fiu niciodată ca tine!!"

     

     Iar am făcut-o,am acţionat sub acel impuls şi am uitat  că aşa-i ofer totul pe tavă,eram nebună...vorbeam cu el dar în acelaşi timp vorbeam singură.Ridic privirea,acum eram faţă în faţă.

"-Copil prostuţ....Cât crezi că vei mai rezista? Din moment ce vorbeşti acum cu mine e clar...ai ajuns la limitele disperării!"

"-Lasă-mă în pace...!"

      Prefăcându-se că nu a auzit asta ,el continuă...

"-Ti-am spulberat visele...aşa cum o să ti le spulber şi de acum încolo,până ajungi la limită..."

"-Du-te dracu'"

"-... până o să realizezi că nu mai are rost să lupţi...Cât mai poţi să înduri?"

"-Cât vreau!"

"-Nu mai ai puţin şi o să cazi,o să cazi în adevăratul sens al cuvântului.Nici nu o să şti ce te-a lovit...şi atunci,o să treci de partea mea..."

"-Ce te face să crezi asta?"

"-Te cunosc...sunt acel mic colţişor întunecat al minţii tale, pe care-l ţi ascuns...."

"-Nu mă cunoşti deloc!"

Începuse să râdă,apoi dispăruse.M-a lăsat acolo...iar mă simt singură.

Şi totuşi cât o să mai îndur?

Care-mi sunt limitele?

Tu îţi cunoşti limitele?

Summer!

     Vineri x_x.Nu credeam ca mai apuc ziua aceasta...si uite ca a venit.Sa ne intoarcem putin in timp:

     Deci dimineata mea a fost cam (foarte) agitata.Fiind sfarsitul [nu sfarsitul lumii] clasei a 9-a nu stiam cu ce trebuie sa ma imbrac,daca trebuie sa iau flori,la cat sa pornesc,ce sa fac.....bla bla bla,detalii...

Am ajuns intr-un final la scoala,in clasa cu cei 10 [aprox.] colegi care erau acolo.Am stat putin de povesti apoi am iesit la careu si ne-am asezat dupa clase.Dupa proba de auz gen 1...2..1..2..se aude?...1..2 (as fi vrut sa fac eu asta :)) ) am ascultat imnul Romaniei care mi-a cam dat fiori pentru ca in momentul acela simboliza sfarsitul,apoi Oda bucuriei care ma ajuta sa scap incet incet de emotiile care m-au cuprins, iar apoi am ascultat prea iubitul nostru imn al liceului.Muzica era putin mai vioaie decat ne asteptam dar nu conta,conta ca era imnul liceului nostru.

     Si a inceput,dupa o scurta introducere doamna directoare a inceput prin a chema la dansa elevii care au participat la concursuri sau activitati extracuriculare pentru a le inmana o diploma,la unii chiar si un premiu sau o anumita suma de bani sau ceva...Stiam ca trebuie sa primesc o diploma de participare la "Concursul National de Evaluare in Educatie la Limba engleza" asa ca nu eram prea atenta , rugandu-ma sa fi uitat de mine sau ceva ca sa nu merg in fata. Degeaba,la un moment dat mi-a rostit numele si am pornit din reflex spre masa la care stateau toti profesorii,am primit diploma si m-am intors spre colegi,de fapt...nici nu stiam unde ma indrept,tot ce vedeam era asfaltul pentru ca aveam prea mari emotii ca sa ridic privirea iar cand m-am uitat incotro ma indrept toti colegii stateau si se uitau la mine zambind.

Chiar inainte sa inceapa cu adevaratele premii am fost chemata iar in fata dupa diploma pentru cea mai buna frecventa....cine ar fi crezut:)) motiv pentru care colegii m-au intrebat cate absente am si s-au mirat cand le-am zis ca 3 [sincer,si eu m-am mirat :-?].

     Si apoi a urmat despartirea...nu credeam ca o sa ma afecteze prea mult faptul ca nu o sa imi mai vad colegii vreo 3 luni [asta daca nu cumva ne intalnim ;))] dar parca lipseste o parte din mine...E cam ciudat sa nu ma mai trezesc de dimineata sa merg la scoala,cu toate ca o sa imi ia ceva timp sa ma obisnuiesc sa dorm mai mult,nu o sa mai urmez in fiecare zi acelasi drum,nu o sa stau 30 de minute asteptand sa vina toti colegii,nu o sa mai am cu cine sa povestesc,sau pe cine sa ascult,nu mai am cu cine sa rad , nu mai pot iesi in pauza,nu mai fac ore,nu mai trebuie sa invat sau sa imi fac ghiozdanul sau ceva,nu mai am pe cine sa iau in brate,nu mai are cine sa ma faca sa rad,nu mai trebuie sa ma cer [eu si inca jumatate de clasa] acasa....[acum trebuie sa ma cer la scoala]. 

    O sa imi cam lipseasca nebunatici mei colegi :D.Nu o sa mai fie Mada O. sau Dacy care sa ma faca sa rad,Bia S.care sa rada de mine la cea mai mica greseala [:))],Istvan sau Liviu cu care sa merg la germana  , Marius si Cipri care sa ne faca sa radem,o sa imi lipseasca toti .... Asineta ,Larisa ,Amanda, Simona, Melissa,.... Dady cu care pierdeam vremea in ora de TIC,Roxana la care ii auzeai vocea si din afara scolii [:))],Adriana cu care sa povestesc si care sa ii ia in brate pe toti,Alina cu care sa rad in unele ore,Ela care ma ajuta la teste [;))],Ale...fara ea viata nu ar fi posibila,Diddy H. care sa ma roage sa imi intind parul,Bianca B. si Mada H. care sa afirme ca se plictisesc de cand pun piciorul in clasa[:))],

Larisa,Andreea,Crina si Oana....ele sunt baza! Ramona si Binaca, cu care sa stau de povesti,Madalina B. si Beatris cele mai de treaba fete :D,Didy T. cu care merg dimineata la chiosk si Dan sau Horhe [:))] care sa ma intrebe "ce faci creato?" ....I will miss you guys! [:x] Multumesc colegilor care imi citesc blogul[>:d<], daca vreti lasati com sa va spuneti parerea.

Status:Acum mă uit pe geam şi zâmbesc . Că-s totuşi amintiri frumoase în care inca mă regăsesc.

Muzica: Guess Who a lansat single-ul Tot mai sus acum o luna si ne-a promis si un videoclip...Iata-l:

Si acum o melodie marca Jordin Sparks-The world I knew

Dorinta

Si iti doresti,vrei....sa-l strangi in brate,sa-i simti iubirea,sa-i daruiesti iubire, sa-l pretuiesti ca fiind cel mai de pret lucru din viata ta.Nu.Nu asa.El nu e un obiect sau un lucru.E mai mult de atat...e o persoana,un om,dar nu un om obisnuit.E genul de persoana care te face sa radiezi de bucurie,sa simti acei "fluturi in stomac",sa zambesti involuntar,sa tresari la auzirea numelui sau...el face ca inima sa iti bata din ce in ce mai tare,te face sa te simti protejata,iubita,te face sa te simti importanta ,te hraneste cu dragoste,te desprinde de realitate si e face sa plutesti.El e cel care te tine in picioare.Dragostea sa iti da viata.Daca te-ar lasa, ai cadea ,te-ai prabusi incet, lasandu-te sfasiata de durere....

Dorinta de a-l vedea e ca o boala iar vocea lui e ca un drog pentru tine...Ai fi multumita doar sa-l privesti dar,nu ai rezista tentatiei,nu ai putea sta deoparte.Vrei sa te apropii,sa-l prinzi si sa nu-i mai dai drumul.Privirea sa linistita,plina de sinceritate iti smulge inima din piept.Il privesti.Il studiezi din cap pana in picioare,cautand vreun defact,un semn ca este om....dar nu gasesti.Pentru tine este perfect,privirea ta admirativa il face sa fie perfect.Pentru tine este un inger....este...e clar:Te-ai indragostit!