Merg ,dar nu ştiu încotro mă îndrept...vreau dar să mă îndepărtez de casă, parcă îmi e frică de ceva...Acelaşi drum parcurs în fiecare zi.Mă uit împrejur,sunt singură. "Singură am fost de când mă ştiu...." Continuându-mi drumul,pornesc MP3-ul .... acum în capul meu răsună Numb (Linkin Park). Chiar dacă singurul lucru pe care-l pot auzi e muzica,înca pot simţi.E acolo....mă priveşte.Aşteaptă să fac o mişcare ... Deja îi văd zâmbetul diavolesc.E în spatele meu,mă urmează în pas egal hrănindu-se cu frica mea....
Pentru 5 secunde....aud doar muzica... "Can't you see that you're smothering me, Holding too tightly, afraid to lose control?"
"-Ţi se pare cunoscut?".
"-...ce?"
"-Sentimentul..." spuse el chicotind.
"-Cum să nu mi se para cunoscut daca îl trăiesc în fiecare zi din cauza ta ?!"
Am facut-o,am calcat strâmb...tocmai am recunoscut că mi-e frică de el.L-am facut mai puternic....
"-Frica ta ar putea lua sfârşit ... dacă treci de partea mea..."
"-..."
"-De ce să suferi când îi poţi face pe ceilalţi să sufere?"
"-Eşti nebun!"
"-Tu m-ai făcut aşa,sunt o parte din tine ... o parte foarte bine ascunsă...Eu sunt TU!"
Fraza aceea m-a calcat pe ultimul nerv...îmi răsuna în cap ca un ecou fără de sfârşit.M-am întors spre el...
"-Eu nu o să fiu niciodată ca tine!!"
Iar am făcut-o,am acţionat sub acel impuls şi am uitat că aşa-i ofer totul pe tavă,eram nebună...vorbeam cu el dar în acelaşi timp vorbeam singură.Ridic privirea,acum eram faţă în faţă.
"-Copil prostuţ....Cât crezi că vei mai rezista? Din moment ce vorbeşti acum cu mine e clar...ai ajuns la limitele disperării!"
"-Lasă-mă în pace...!"
Prefăcându-se că nu a auzit asta ,el continuă...
"-Ti-am spulberat visele...aşa cum o să ti le spulber şi de acum încolo,până ajungi la limită..."
"-Du-te dracu'"
"-... până o să realizezi că nu mai are rost să lupţi...Cât mai poţi să înduri?"
"-Cât vreau!"
"-Nu mai ai puţin şi o să cazi,o să cazi în adevăratul sens al cuvântului.Nici nu o să şti ce te-a lovit...şi atunci,o să treci de partea mea..."
"-Ce te face să crezi asta?"
"-Te cunosc...sunt acel mic colţişor întunecat al minţii tale, pe care-l ţi ascuns...."
"-Nu mă cunoşti deloc!"
Începuse să râdă,apoi dispăruse.M-a lăsat acolo...iar mă simt singură.
Nu am inteles niciodata ce inseamna iubirea.Nu am crezut ca o sa ajung sa vorbesc despre ea.Tot ce stiu despre ea este ca e cel mai frumos sentiment.Un sentiment care nu poate fi descris,stapanit sau oprit.Un sentiment care te cuprinde alarmant de repede iar daca renunti la el provoaca durere.Un sentiment care te face sa actionezi fara a tine cont de vesnica intrebare "oare e bine ce fac?".Un sentiment care te ajuta sa vezi lumea cu alti ochi.Un sentiment care iti face inima sa iasa din piept de bucurie si care iti da acel zambet incontrolabil pe chip.Un sentiment care te face sa renunti la tot si sa faci orice pentru persoana pe care o iubesti.Un sentiment care nu tine cont de timp si spatiu.Un sentiment pe care nimeni nu il poate explica prin cuvinte,nici chiar savantii.Un sentiment care te face sa zbori.Un sentiment care nu-i permite creierului sa-ti spuna ce,cand si cum sa faci.Un sentiment prin care inima isi spune cuvantul.Dragostea e o boala fara de care nu esti sanatos.
Vineri x_x.Nu credeam ca mai apuc ziua aceasta...si uite ca a venit.Sa ne intoarcem putin in timp:
Deci dimineata mea a fost cam (foarte) agitata.Fiind sfarsitul [nu sfarsitul lumii] clasei a 9-a nu stiam cu ce trebuie sa ma imbrac,daca trebuie sa iau flori,la cat sa pornesc,ce sa fac.....bla bla bla,detalii...
Am ajuns intr-un final la scoala,in clasa cu cei 10 [aprox.] colegi care erau acolo.Am stat putin de povesti apoi am iesit la careu si ne-am asezat dupa clase.Dupa proba de auz gen 1...2..1..2..se aude?...1..2 (as fi vrut sa fac eu asta :)) ) am ascultat imnul Romaniei care mi-a cam dat fiori pentru ca in momentul acela simboliza sfarsitul,apoi Oda bucuriei care ma ajuta sa scap incet incet de emotiile care m-au cuprins, iar apoi am ascultat prea iubitul nostru imn al liceului.Muzica era putin mai vioaie decat ne asteptam dar nu conta,conta ca era imnul liceului nostru.
Si a inceput,dupa o scurta introducere doamna directoare a inceput prin a chema la dansa elevii care au participat la concursuri sau activitati extracuriculare pentru a le inmana o diploma,la unii chiar si un premiu sau o anumita suma de bani sau ceva...Stiam ca trebuie sa primesc o diploma de participare la "Concursul National de Evaluare in Educatie la Limba engleza" asa ca nu eram prea atenta , rugandu-ma sa fi uitat de mine sau ceva ca sa nu merg in fata. Degeaba,la un moment dat mi-a rostit numele si am pornit din reflex spre masa la care stateau toti profesorii,am primit diploma si m-am intors spre colegi,de fapt...nici nu stiam unde ma indrept,tot ce vedeam era asfaltul pentru ca aveam prea mari emotii ca sa ridic privirea iar cand m-am uitat incotro ma indrept toti colegii stateau si se uitau la mine zambind.
Chiar inainte sa inceapa cu adevaratele premii am fost chemata iar in fata dupa diploma pentru cea mai buna frecventa....cine ar fi crezut:)) motiv pentru care colegii m-au intrebat cate absente am si s-au mirat cand le-am zis ca 3 [sincer,si eu m-am mirat :-?].
Si apoi a urmat despartirea...nu credeam ca o sa ma afecteze prea mult faptul ca nu o sa imi mai vad colegii vreo 3 luni [asta daca nu cumva ne intalnim ;))] dar parca lipseste o parte din mine...E cam ciudat sa nu ma mai trezesc de dimineata sa merg la scoala,cu toate ca o sa imi ia ceva timp sa ma obisnuiesc sa dorm mai mult,nu o sa mai urmez in fiecare zi acelasi drum,nu o sa stau 30 de minute asteptand sa vina toti colegii,nu o sa mai am cu cine sa povestesc,sau pe cine sa ascult,nu mai am cu cine sa rad , nu mai pot iesi in pauza,nu mai fac ore,nu mai trebuie sa invat sau sa imi fac ghiozdanul sau ceva,nu mai am pe cine sa iau in brate,nu mai are cine sa ma faca sa rad,nu mai trebuie sa ma cer [eu si inca jumatate de clasa] acasa....[acum trebuie sa ma cer la scoala].
O sa imi cam lipseasca nebunatici mei colegi :D.Nu o sa mai fie Mada O. sau Dacy care sa ma faca sa rad,Bia S.care sa rada de mine la cea mai mica greseala [:))],Istvan sau Liviu cu care sa merg la germana , Marius si Cipri care sa ne faca sa radem,o sa imi lipseasca toti .... Asineta ,Larisa ,Amanda, Simona, Melissa,.... Dady cu care pierdeam vremea in ora de TIC,Roxana la care ii auzeai vocea si din afara scolii [:))],Adriana cu care sa povestesc si care sa ii ia in brate pe toti,Alina cu care sa rad in unele ore,Ela care ma ajuta la teste [;))],Ale...fara ea viata nu ar fi posibila,Diddy H. care sa ma roage sa imi intind parul,Bianca B. si Mada H. care sa afirme ca se plictisesc de cand pun piciorul in clasa[:))],
Larisa,Andreea,Crina si Oana....ele sunt baza! Ramona si Binaca, cu care sa stau de povesti,Madalina B. si Beatris cele mai de treaba fete :D,Didy T. cu care merg dimineata la chiosk si Dan sau Horhe [:))] care sa ma intrebe "ce faci creato?" ....I will miss you guys! [:x] Multumesc colegilor care imi citesc blogul[>:d<], daca vreti lasati com sa va spuneti parerea.
Status:Acum mă uit pe geam şi zâmbesc . Că-s totuşi amintiri frumoase în care inca mă regăsesc.
Muzica: Guess Who a lansat single-ul Tot mai sus acum o luna si ne-a promis si un videoclip...Iata-l:
Si acum o melodie marca Jordin Sparks-The world I knew
Si iti doresti,vrei....sa-l strangi in brate,sa-i simti iubirea,sa-i daruiesti iubire, sa-l pretuiesti ca fiind cel mai de pret lucru din viata ta.Nu.Nu asa.El nu e un obiect sau un lucru.E mai mult de atat...e o persoana,un om,dar nu un om obisnuit.E genul de persoana care te face sa radiezi de bucurie,sa simti acei "fluturi in stomac",sa zambesti involuntar,sa tresari la auzirea numelui sau...el face ca inima sa iti bata din ce in ce mai tare,te face sa te simti protejata,iubita,te face sa te simti importanta ,te hraneste cu dragoste,te desprinde de realitate si e face sa plutesti.El e cel care te tine in picioare.Dragostea sa iti da viata.Daca te-ar lasa, ai cadea ,te-ai prabusi incet, lasandu-te sfasiata de durere....
Dorinta de a-l vedea e ca o boala iar vocea lui e ca un drog pentru tine...Ai fi multumita doar sa-l privesti dar,nu ai rezista tentatiei,nu ai putea sta deoparte.Vrei sa te apropii,sa-l prinzi si sa nu-i mai dai drumul.Privirea sa linistita,plina de sinceritate iti smulge inima din piept.Il privesti.Il studiezi din cap pana in picioare,cautand vreun defact,un semn ca este om....dar nu gasesti.Pentru tine este perfect,privirea ta admirativa il face sa fie perfect.Pentru tine este un inger....este...e clar:Te-ai indragostit!
Deci va reamintesc ca imi plac la nebunie filmele de groaza.Pentru cei interesati am facut o lista:
1.A nightmare on Elm street
2.Drag me to hell
3.The unborn
4. Saw 1,2,3,4,5,6
5.Altitude
6.The Exorcist
7.My bloody Valentine
8.Silent Hill
9.Ghosts
10.Paranormal Activity
11.The Messengers 1 si 2
12.The Grudge 1,2 si 3
13.13 Ghosts
14.The Sixth Sense
15.Mirrors
16.Final Destination[1,2,3,4]
17.Friday 13th
18.Papusa Chuchy-1,2,3,4
19.One missing call
20.Dead Silence
21.Case 39
22.The Last House On The Left
23.The Forgotten
24.Dead End
25.Masacrul din Texas
26.Scream
27.Stay Alive
28.Jack spintecatorul
29.True Blood
30.The X files
31.Orphan
32.Dracula
33.Dead girl
34.Jennifer`s body
35.Underworld
36.Against the dark
37.The wolfman
38.Autopsy
39.The collector
40.Amusement
Deci totul a inceput intr-o seara.... Satula de ochii care niciodata nu clipeau , de gura care niciodata nu scotea un sunet si de corpul fara viata al jucariilor ei,Jessie se plimba prin casa cautand pe cineva care sa-i tina de urat. In camera de zi parintii ei stateau imbratisati pe canapea privind focul ce ardea in semineu si vorbind despre grijile lor de adulti,lucruri pe care un copil nu le intelegea... Jessie pasi sfioasa in incapere.Ajunsa in fata parintilor sai,ii privi fara sa scoata nici un cuvant. -Jessie,de ce nu esti in pat? Jessie o privi nedumerita.Da,uitase.Ceasul batea ora 12 .Timpul trece foarte repede cand faci ceva,in cazul copiilor,cand se joaca,dar asta nu conta.Ea venise aici cu un motiv: -Joaca-te cu mine... Mama sa o privea.Tatal sau o privea.Ochii lui Jessie sclipeau...avea acea privire de copil inocent care nu stia ce face.Motiv pentru care,mama ei credea ca e somnambula. -Te rog....Joaca-te cu mine... Ridicandu-se de pe canapea,mama sa a luat-o in brate ca sa o duca in camera.Ajunsa in camera,aprinsese becul si ramasese blocata la usa.Dulapurile erau toate goale.Toate jucariile de pe dulapuri erau pe jos ,atintite spre pat ca si cand ar fi fost la un spectacol,urmarind o scena,care prindea viata in momentul in care tu vroiai sa prinda viata.Tinea de imaginatie.Ceva specific copiilor. Era o camera plina de jucarii,o camera de copii,ceva normal.Singurul lucru care-i atragea atentia mamei lui Jessie erau jucariile de pe jos....Dulapurile erau prea mari ca un copil de marimea ficei ei sa ajunga sa le dea jos. Poate a folosit un scaun...Asta ar fi fost posibil daca in camera era vreun scaun....dar nu era,iar scaunele din bucatarie erau prea mari ca sa le poata lua. Trecand prin multimea de jucarii,o pusese pe Jessie in pat. -Joca-te te rog cu mi.....cu noi.... -Jessie,e tarziu.Ne jucam maine. -....bine Cu durere in ochi Jessie o privi pe mama sa cum parasea incaperea. A doua zi de dimineata parintii lui Jessie se pregateau sa mearga la lucru.In timp ce acestia se imbracau Jessie statea in pat si privea spre tavan.Privirea ei era cuprinsa de o nostalgie usoara...Gandurile ei au fost intrerupte in momentul in care mama sa a intrat in camera: -Jessie,trebuie sa plec la lucru.Nu stau mult,in 4 ore sunt acasa.Uita-te la televizor,joaca-te numai sa nu deschizi usa la nimeni si sa nu iesi afara.Daca iti este foame ai mancarea pe masa.In caz ca se intampla ceva suna-ma...Sa fi cuminte.Pupici. Jessie o privi. -Ai spus ca azi te joci cu mine... -Off....Jessie,mami trebuie sa mearga la lucru sa faca bani.Ne jucam alta data... -Dar eu vreau sa ma joc acum cu tine. Ochii lui Jessie sclipeau si o rugau sa inteleaga -Vorbim cand ma intorc!Sa fi cuminte! Jessie o privi cum pleaca apoi intoarse capul spre jucariile de pe jos.Pentru ceilalti jucariile pareau intr-o dezordine totala dar Jessie stia unde se afla oricare dintre jucariile sale.Privindu-le,observa ca una dintre ele lipseste.Era jucaria ei preferata.Un iepuras alb,cu petic negru pe ochiul stang si cu o "cicatrice" pe urechea stanga.Iepuras care avea o inima desenata pe piept,motiv pentru care Jessie il iubea atat de mult. Ridicandu-se din pat,Porni spre camera de zi ,convinsa fiind ca a uitat jucaria acolo.Si da,acolo era.Luand-o de pe jos,a imbratisat-o ca si cand ar fi ultima data cand ar fi luat-o in brate.Ceasul era 6:30 iar Jessie era pe jumatate adormita asa ca s-a gandit sa mearga in camera,sa se puna din nou in pat. Mergand pe holul intunecos Jessie ajunse in fata usii de la intrare.Privi 30 de secunde in gol...apoi realiza ca usa era deschisa.Cu tragere de inima ,a pus mana pe clanta ,deschizand usa.Afara nu era tocmai atmosfera de vis pentru un copil:cerul era cenusiu,semn ca va ploua,nimeni nu era pe afara.Totul era alb negru....si totusi,Jessie era atrasa de vremea de afara.Inauntrul ei se dadea o lupta intre dorinta de a iesi afara pentru a cauta pe cineva care sa se joace si gandul de a sta in casa dupa cum i-a spus mama sa.Privi hipnotizata spre jucaria sa apoi iesi afara plina de remuscari,inspirand aerul libertatii... Mergand pe strada, se simtea foarte singura...ca si cand ar fi mers pe o strada pe care casele erau doar de decor pentru ca nu se vedea nici o miscare, ca si cand nimeni nu ar fi locuit acolo.Jessie privi spre papusa sa -As fi vrut sa fi adevarata....am fi fost cei mai buni prieteni.... Oftand adanc,Jessie merse mai departe. Nu peste mult timp,in fata ei au aparut 2 siluete.Un baiat si o fata.Cu cat se apropia mai tare de ele, bucuria ca a gasit pe cineva cu care sa se joace se intensifica...S-a oprit la cativa pasi de ei,privindu-i.Stateau rezemati de o casa ciudat de pustie si priveau spre cer.Erau mult mai mari decat ea. Intr-un moment de luciditate,din reflex,fata privi inspre directia lui Jessie. -Hey!Ce cauta o fetita ca tine pe afara?Nu vezi ca vine ploaia? Vocea ei parea vioaie insa cuvintele erau taioase.Jessie a fost redusa la tacere. -Ce?Ti-a mancat pisica limba? -Termina! spuse baiatul ce o insotea. -Nu-mi spune ca ti s-a facut mila... -Ce penibil...sa te legi de o fetita... -Ai dreptate.Poate incepe sa planga si fuge acasa la mama. Cuvintele lor taioase erau,pentru Jessie,o cacofonie de care nu putea scapa.Se stradui sa raspunda insultelor dar nu putea scoate nici un sunet. -Hey fetito! Nu sti sa vorbesti? Jessie se apropie de ei,zambind cat de increzatoare putu.Intinzandu-i jucaria fetei,ea zise: -Te rog....joaca-te cu mine Razand isteric,fata aceea i-a lovit papusa si a aruncat-o pe jos.Jessie o privi cu durere in ochi,durerea ei era amplificata de momentul acela care i-a intunecat mintea.Revedea acea scena din nou si din nou si din nou pierzandu-se in rasetele infundate ce se auzeau de la cei doi.Aplecandu-se,Jessie ridica un bat de pe jos... -O nu!Ai gasit o bota.Ce-o sa faci?O sa ma lovesti? Crede-ma ca toata tremur... Spuse fata pe un ton ironic. -Taci! Ii raspunse baiatul privind-o cu severitate... -E doar o fetita.Ce poate sa-mi faca? Intr-o secunda fata si trezi in genunchi in fata lui Jessie,care o tinea strans de par... -Ai vrut sa fim la acelasi nivel fe... Nici nu a apucat sa rosteasca bine aceste cuvinte ca Jessie ii infipse batul in gat lasand-o intr-o balta de sange . -Ti-am spus eu,dar tu nu ca Batman... Spuse baiatul pe un ton indiferent,ridicandu-i papusa lui Jessie de pe jos.Jessie lua papusa in brate si o privi un timp.Capul papusii s-a rasucit spre baiat in momentul in care Jessie l-a fixat cu privirea... -Joaca-te cu mine! Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit baiatul inainte sa i se intunece vederea si sa-si piarda cunostiinta. In momentul in care a devenit constient,s-a trezit intr-o camera,la masa,inconjurat de o multime de jucarii.In fata sa fiind Jessie cu iepurele in mana,iar in stanga sa fiind corpul neinsufletit al colegei sale.Era relaxat,ca si cand nu ar fi contat ca era intr-o camera plina de jucarii care il priveau,cu o fetita nebuna si cu colega sa moarta.Privi spre ceainic si spre cestile acelea micute,apoi se uita la Jessie... -Mai vrei ceai? Jessie afisa un zambet satisfacut,sarutandu-si iepurele pe obraz.In sfarsit avea cu cine sa se joace...
Era doar o zi obisnuita de vara.Cerul era senin,nu vedeai nici o urma de nori.Soarele isi revarsa razele peste tot,facand o atmosfera imbietoare.Ceasul batea ora 2.Nu era urma de om in tot orasul.Afara era o caldura cuprinzatoare.Toti erau in casele lor la racoare. La scoala,toti erau adunati la umbra,sau se inghesuiau pe banci,doar baietii mai jucau fotbal sau se stropeau cu apa intre ei.Se aude clopotelul....lumea se aduna la usa incercand sa intre in scoala.Se auzea doar zgomotul usilor ce se tranteau ,rasetele infundate si pasii celor care treceau.Curtea s-a golit in cateva minute.Au mai ramas doar doi liceeni pe o banca.O fata-Ashley si un baiat-Dash,amandoi visatori,amandoi nepasatori. Intr-un moment de liniste Ashley privea spre cer,dar nu oricum,era captivata de ceva,privea visatoare in gol,cuprinsa de ganduri.Dash intr-un moment de constienta intoarse capul spre ea.O privea indelung,o studia,se intreba oare la ce se gandeste? Ar fi stat sa o priveasca ore in sir ... Ea nu se clintea,avea privirea atintita spre cer.Era cuprinsa de numaroase ganduri,uita ca era la scoala,pentru moment,credea ca e in alt loc,dar nu la scoala,visa,pentru cateva secunde credea ca e un vis din care nu mai vroia sa se trezeasca.Afisa un zambet tamb pe fata si privea admirativ spre cer.Inca un moment de meditatie,se lasa in voia gandurilor,corpul i se inmuia si se simtea ca si cand ar fi plutit,parca toata fericirea din lume o cuprindea,era atat de bine,era... -Ash,nu ar trebui sa mergi la ora? Sta doua secunde sa-si revina,sa devina din nou constienta,sa realizeze ca e la scoala,in curte,ca a fost doar imaginatia ei,Il priveste pe Dash nedumerita... -Mai ramai putin... -Dar Ash,s-a sunat de 10 minute -As sta mai bine aici decat sa merg la mate... -Sti ca trebuie sa mergi -Doar 5 minute,apoi plecam -Ok Se holbeaza din nou la cer.Dash o priveste indelung.Ashley ridica mana stanga incet,gratios,spre cer... -Uita-te la norul acela,seamana cu un ingeras Dash se uita spre cer,privi indelung ,nu i se parea de loc ca seamana cu un ingeras,vedea doar un nor....un simplu nor.Nu intelegea de ce ea crede ca seamana cu un ingeras.Era confuz.Intoarse capul.O privi,nedumerit.Ea zambea.Dash decise sa intre in joc,sa-i joace jocul nevinovat... -Ai dreptate.Chiar seamana cu un ingeras... Ashley se uita la Dash,il privi.Dash realiza ca este urmarit si incerca sa nu intoarca [,] capul,se prefacea cat de bine putea,ii juca jocul,sau cel putin incerca.Pretindea ca intelege.Incerca sa para cat mai visator posibil.... Ashley il prinse de mana ,zambind... -Haide sa mergem! Dash o privea cum se departeaza,realiza ca il tinea strans de mana,era fericit,aproape ca vroia ca momentul acesta sa dureze o vesnicie,sau sa se opreasca timpul.Privea cum pletele ei se leganau in vant.Cand era in preajma ei putea sa simta mirosul florilor de camp,sa auda fosnetul ramurilor de salcie,de parca ar fi stat la marginea unui parau,in mijlocul unei zile dintr-acelea de vara.O idolatriza.De abea acum intelegea jocul in care a intrat si ii placea... Ajunsi in clasa Dash se gandea la momentul acela magic,iar Ashley ,in clasa ei ,era cu capul in nori.Nu se putea concentra.Nu ii statea gandul de loc la mate.Gandul ei era acolo....undeva departe.Se uita pe geam,privea la nori,visa.... Clopotelul suna. Coridoarele se umplu de copii nerabdatori sa mearga acasa.Ashley mai avea o ora in timp ce Dash putea pleca acasa. Ashley il astepta in fata clasei pe Dash ca sa-i spuna la revedere.Nu aparea.Dupa 5 minute dupa ce clopotelul a sunat de iesire holurile erau libere,nici urma de copi.Ashley statea pe holul linistit si rece asteptand ca Dash sa vina,desi stia ca nu va veni.Avea o presimtire.Dar totusi spera sa apara.Nu a aparut. Clopotelul suna de intrare. Ashley se pune in banca,scoate cartile si se uita pentru 5 minute la tabla.O privea pe profesoara cum scria,la un moment dat privea prin ea.In mintea ei ea nu mai era acolo.Involuntar intoarse capul si privi pe geam.O atmosfera de vara: soare,nori,pasari,copaci...Si-ar fi dorit sa fie afara,sa stea pe iarba proaspat taiata,sa priveasca la cer,la nori, la... Gandurile ii fusese intrerupte in momentul cand primi un mesaj de la Dash."Haide pe hol.Trebuie sa-ti zic ceva! :)" Ashley nu mai statea pe ganduri si se ceru la baie.Iesise afara din clasa....nimeni! Privi imprejur.Realiza ca a uitat sa-l intrebe pe Dash pe care hol vroia sa se intalneasca si se hotara sa mearga la etajul 3,acolo unde avea el clasa.Nu mai fusese niciodata acolo,privelistea i se paru sumbra:era intuneric,nu prea erau geamuri pe acolo,nu se auzea nimic,in fata nu vedea nimic,era negru.....si totusi continua sa mearga.... -Dash! Nu se auzea nimic.Numai o incercare jalnica de ecou.Mergea in continuare,din senin,in fata ei apar doua siluete.Ashley privi.Simti teama si siguranta in acelasi timp.O parte din ea ar fi vrut sa fuga iar cealalta ar fi vrut sa ramana.... Cei doi se tot apropiau,ajunsesera in lumina facuta de un gemulet.Ashley ii privea speriata apoi,s-a linistit.Era Dash. -Hey Ash.Ce cauti pe aici? Intrebarea asta a speriat-o putin.Daca nu Dash i-a trimis mesajul....atunci cine?.Privi catre colegul lui Dash.Simtea frica.Isi dadu seama ca totul era o inscenare.Incerca sa nu raspunda cu o intrebare de fapt,nici nu stia ce sa raspunda.Incerca sa isi ascunda frica,dar,a cuprinso repede.Incerca sa para calma.... -Eram doar in trecere...Nu am fost niciodata pe la etajul 3.Zise Ashley zambind crispat. Dash o privi,observa ca ceva nu era in regula.O stia de cativa ani deci,era foarte sigur ca ceva s-a intamplat dar....incerca sa nu puna intrebari.Lui Ashley nu ii placeau intrebarile.Mai ales cele care se refereau la ea.Daca simtea sau avea ceva vorbea fara sa fie intrebata,dar daca nu mai bine o lasai in pace.Dash realiza ca mai bine deschide un subiect. -Deci Ashley....acesta este un coleg de-al meu,Kazimir Kazimir intr-un moment de tacere,intoarse capul spre ea.O privi indelung,o studia din cap pana in picioare...Vedea in ea ceva special.Nu o mai vazuse pana acum. Era uimit de atata frumusete.Aproape ca parea ireal.Se apropia de ea... -Imi pare bine! Ashley facu un pas in spate si il cerceta cu privirea.Avea parul brunet.Ochii negrii.Bronzat,prea frumos pentru a fi atins...mergea usor leganat,constient de cat de atragator este.Se misca de parca ar fi condus pe toti si pe toate,increzator si foarte linistit.Ashley il vedea un tip cumsecade,de treaba,linistit dar stia sigur ca prima impresie e intotdeauna gresita... Dash o privi.Nu dadea mare importanta comportamentului ei ciudat,usor copilaresc. -Revin imediat.Mi-am uitat ghiozdanul in clasa... Ashley rasufla....erau cuvintele de care avea nevoie pentru a-si tinti privirea in alt loc.In orice alt loc numai la Kazimir nu.Pentru un moment simtea frica,avea dubii in legatura cu Kazmir. Instinctul ii spusese ca nu e in pericol.Pentru moment.S-a linistit.S-a convins singura ca Kazimir nu era decat un liceean.Nimic mai mult.Se gandea ca nu avea ce sa-i faca,mai ales aici,acum...Era doar prietenul lui Dash.Era calma.Privirea linistita a lui Kazimir o facu sa lase garda jos. Afisa un zambet nevinovat pe fata.Incerca sa fie cat mai prietenoasa... Apare Dash -Gata!Sa mergem.Hey Ash!Nu vrei sa vi cu noi in parc? -Ba da.De ce nu? -Bine atunci.Sa mergem! Kazimir avea o privire usor plictisita,ar fi mers oriunde,oricand,nu conta cine mai era prin jur,conta sa fie Ashley acolo. Mergeau pe strada,Kazimir alesese sa ramana in spate ca sa o poata privi in liniste pe Ashley.Practic o idolatriza.Il ingrozea nevoia aproape irezistibila de a se apropia de ea,cat mai aproape,sa-i simta caldura corpului,sa se resfete in ea ,sa fie coplesit de ea pana cand acea caldura avea sa-i patrunda prin piele.Aproape ca o simtea,acolo,in bratele sale.Ar fi vrut sa o cuprinda,sa o protejeze.Ar fi vrut sa... -Kazimir,esti bine? spuse Ashley zambind. Kazimir o privea.Zambetul ei era uluitor de frumos.Stralucea usor,de parca in ea ardeau carbuni aprinsi.O privea.Era coplesit de atata frumusete.Dash il privi nedumerit si ini dadu seama de sentimentele lui pentru Ashley si incerca sa impiedice asta. -Lasa-l Ashley!Nu vezi ca viseaza cu ochii deschisi? -E frumos sa visezi...spuse Ashley privind spre cer. -Da,dar nu cand mergi pe strada.Te poti lovi de ceva,sau de cineva. Ashley incerca sa-si stapaneasca gandurile si sa se concentreze.Kazimir realiza incercarea prietenului sau de a-l tine departe de Ashley dar nu facuse nimic ,pentru moment... Ajunsi in parc, Dash si Ashley se asezasera pe o banca iar Kazimir statea rezemat de masa din fata celor doi.Ashley privea spre cer lasandu-se cuprinsa de gandurile ce ii tot dadeau tarcoale,visand.Kazimir o privea atent,imbatat parca fiind de prezenta ei.Oricat ar fi cautat nu putea sa-i gaseasca nici un defect.Era perfecta.Sau cel putin ,asa credea el. Dash se uita la Kazimir.Observa privirile pline de admiratie pe care i le arunca lui Ashley.Vroia sa opreasca asta.Spiritul sau competitiv nu-l lasa sa joace corect.Chiar daca in joc era pusa prietenia sa cu Kazimir,premiul era mult mai important.O privi pe Ashley,ea,intr-un moment de constienta ii raspunse privirii.Se uita la el zambind. Kazimir observa asta,dar,era relaxat.Instinctul ii spunea ca nu vor merge mai departe,e doar o privire.Era sigur pe prietenia sa cu Dash.Ii privi gandindu-se la ce ar fi facut el daca era acum,acolo,pe banca,cu Ashley.Aproape ca traia acele emotii ce-i intunecau mintea,Inima ii batea din ce in ce mai tare ,pe masura ce gandurile ii inaintau.Si dintr-o data s-au oprit.Gandurile,emotiile tot! Motivul? In fata sa,pe banca,Dash,prietenul sau cel mai bun se saruta cu fata visurilor lui.Intamplarea aceea era ca o lovitura direct in inima.Nu stia care durere era mai mare,faptul ca se sarutau sau faptul ca acela era cel mai bun prieten al lui. Instinctul ii spunea sa actioneze,dorinta de razbunare se instala rapid in toate partile corpului sau.O parte din corpul sau ar fi vrut sa actioneze atunci,acolo pe moment,sa se razbune,sa puna capat suferintei dar,cealalta parte ii statea in cale.Nu se lege de prietenie.Se lega de Ashley,nu vroia sa o raneasca.Tinea la ea prea mult.Ar fi murit daca cineva i-ar fi facut rau. Si privea.Era un spectator in acea scena pe care nu credea ca o sa o vada vreodata.Realiza ca prietenul sau nu dadu 2 bani pe el si pe sentimentele sale.Privea cum Dash isi trecea mainile prin parul ei catifelat,cum se juca cu sentimentele sale.Ashley pe de o parte era nevinovata.Ii placea sa se joace iar Dash s-a folosit de asta ca sa o includa intr-un joc al sentimentelor. Pe masura ce se apropiau Dash vroia din ce in ce mai mult,sa-i fie cat mai aproape,sa o cuprinda si sa nu o mai lase niciodata.Aproape ca uitase de prietenul sau de vizavi,si de modul cum punea sare pe rana cu fiecare sarut,fiecare atingere.Pentru el acum conte doar acele momente. Ashley decidse sa se opreasca,intr-un final il musca pe Dash de buze,usor,privindu-l provocator,fara sa clipeasca.si se indeparta usor .Dash o privi insistent,constient de ce a facut,realizand ca el a inceput totul si ca prietenul sau cel mai bun,care impartea aceeasi dragoste pentru aceeasi fata il privea dar,pentru el nu conta.Conta ce s-a intamplat.Dash isi atinsese usor buzele asigurandu-se ca totul a fost adevarat,desi e greu de crezut.O vedea,era in fata lui dar totusi...parca era un vis,un vis din care nu mai vroia sa se trezeasca. Kazmir pe de o parte se gandea la razbunare.Pe de alta parte incerca sa fie cat mai calm posibil si sa nu arate urme de gelozie... -Ar trebui sa plecam. Spuse Kazimir calm,sec. Cei 2 il privira,Kazimir se uita linistit in alta parte,relaxat sau cel putin asa vroia sa para.Ar fi luat-o inainte dar ii era frica de ce-ar fi putut face "prietenul" sau Dash. Ashley se ridica si inainta spre Kazimir.Se opri in dreapta sa si ii zambi.Kazimir afisa acea fata plictisita pe care o folosea de obicei.Si isi muta privirea la prietenul sau Dash.Acesta veni spre el,iar cand trecu de el,Kazimir se abtinea cu greu sa nu-l loveasca.L-ar fi putut pune la pamant daca ar fi vrut dar a ales sa astepte.Sa vada pana unde poate merge. Pe drum spre casa,Dash nu se putea abtine.Incerca sa o prinda de mana,sa o ia in brate,sa o sarute chiar in fata amicului sau. -Dash inceteaza!spuse Ashley.Simti intr-un fel ca asta il deranjeaza pe Kazimir,si incerca sa-l tina la distanta pe Dash. Dar acesta tot incerca si nu se lasa.Intr-un final Ashley vrand sa-i traga o palma,s-a impiedicat si a cazut pe o sarma ghimpata.S-a ales cu cateva rani adanci si cu cateva zgarieturi. Kazimir s-a enervat,era picatura care a umplut paharul.Nu mai putea tine atata ura in el. Dorinta de razbunare s-a instalat rapid.Toate gandurile negative,toate sentimentele au iesit la iveala intunecandu-i mintea... Ashley il privi.Simtea o schimbare in comportamentul lui. Expresia fetei lui s-a schimbat.Nu mai parea tipul calm de dinainte,acum era diferit.Exact opusul la cine credea Ashley ca e... Avea ochii parca insetati de sange,un zambet crispat pe fata si o expresie a fetei care infatisa multumirea,satisfactia... O privea pe Ashley,ea ...prea speriata ca sa urle sau ca sa fuga Kazimir o privi cateva secunde,apoi se uita in spate la amicul sau Dash si merse spre el. Ashley inghiti in gol.Gura ii era uscata.Nu putea scoate nici un sunet.Nu putea sa se miste,putea doar sa priveasca.... Kazimir scoase un briceag.Lama briceagului scoase un click cand tasni din maner.Se apropie incet de Dash care era cu spatele,mergea incet spre casa.Arma se ridică şi apoi coborî rapid, sfârtecând carnea. Trupul lui Dash cazu lat..Kazimir avea un zambet ironic pe fata,si niste ochi care infatisau o dorinta incontrolabila de sange... Ashley s-a ridicat si a luat-o la fuga involuntar din cauza socului...Nu stia incotro se indreapta dar vroia sa fuga cat mai departe.Simtea ca ea urmeaza,avea o frica aproape incontrolabila.... Dupa cateva minute de fuga,Ashley isi vede casa,pentru cateva secunde se simte usurata.Deja se vede in camera ei,in siguranta,deja simtea acea siguranta,a si uitat de frica.Inca [,] cativa metri ,inca putin.Parea atat de aproape,inca putin si ajungea.Tot alergand asa,din neatentie Ashley dadu peste cineva si cazu pe jos. Ridica privirea la cel in care intrase,era Kazimir,avea din nou acea privire inocenta,care ascundea multe...Ashley il privi nedumerita.Kazimir scoase mana din buzunar si i-o intinse lui Ashley -Lasa-ma sa te ajut! spuse Kazimir,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Ashley il privi cateva secunde apoi raspunsese....cu greu: -Ma pot ridica si singura... Kazimir o privi zambind... -Atunci ne vedem mai incolo! Ashley era speriata...Kazimir era atat de sigur ca se vor intalnii incat nu avea nici un dubiu ca se va intampla.Kazimir pleca... Ashley astepta sa fie destul de departe de ea incat sa nu-i poata face rau ca apoi sa se ridice...Ajunsa acasa,navalii in camera sa si se arunca in pat.Pentru un timp credea ca nu va putea dormi noaptea din cauza a ceea ce s-a intamplat dar era prea obosita... A doua zi dimineata,Ashley se trezi.Era doar o dimineata frumoasa.Isi aminteste de lucrurile petrecute ieri.Acum parca totul era un vis."Dar parea asa de real..." Cauta urme care sa-i dovedeasca asta.Singurele sale urme erau cele de pe maini,care,nu mai erau acolo.Rasufla increzatoare ca a fost doar un vis. La scoala,era o zi normala:soare,grupurile de fete din curte care barfeau,baietii care jucau fotbal,profesorii grabiti.I se parea atat de ciudat.Nu ii venea sa creada ca totul a fost un vis.Tot mergand spre clasa,cu capul aplecat in jos,auzi cum cineva o striga. -Ash! Privi in jur.Nimeni cunoscut,apoi se intoarse in spate.Era Dash.Fugea spre ea cat il tineau picioarele si se opri la vreo 10 metri in fata ei.Ashley vazandu-l scapa cartile,nu a mai fost atat de bucuroasa sa il vada niciodata.A facut 3 pasi apoi a inceput sa alerge spre el -Dash! Cand ajunse,sarise pe el punandu-l la pamant. -Ashley s-a intamplat ceva? -Nu.Doar ca ma bucur sa te vad! spuse Ashley luandu-l in brate. Dash era putin confuz dar ii placea. -Nu ar trebui sa mergi la ora?S-a sunat de 10 minute. Ashley se ridica.Replica ii parea asa de cunoscuta.Il ajuta pe Dash sa se ridice apoi pornira amandoi spre clasa. Orele decurgeau normal.Ashley se tot gandea la acel vis.Se uita la tabla,apoi la profesoara,apoi pe geam.Privea afara si avea senzatia de Deja-vu.Pe cand sa se convinga ca era doar in imaginatia ei primi un mesaj.Dar nu orice mesaj.Era acelasi mesaj care l-a primit si in vis.Cuvintele ii rasunau in minte.Nu se mai putea controla.Ii era frica..."Hey Ash!Haide pe hol.Trebuie sa...." Ashley scapa telefonu din mana.Se gandi...Daca mergea si se intalnea cu el,risca sa se intample aceeasi chestie ca si ieri,asa ca a decis sa ramana in clasa. Clopotelul suna. Ashley isi lua ghiozdanul.Iesi din clasa si privi spre lumea care mergea acasa.Tot uitandu-se la lume cum trecea,il vazu pe Kazimir,linistit,increzator,miscandu-se ca si cand i-ar fi condus pe toti si pe toate.Tot privindu-l,Ashley mai primi un mesaj: "Stiam eu ca nu o sa vi...".Ashley privi in directia lui Kazimir.Acesta intoarse capul si zambi,apoi isi continua drumul spre casa...
