joi, 27 octombrie 2011

Ora de română

     Ca orice alta persoană din acel spectacular loc în care stăm 6-7 ore pe zi,ţi-ai stabilit o ţintă şi ai aşteptat momentul oportun pentru a ataca.De data aceasta,ţinta ta,eram eu.
     Afişând un zâmbet fals mi-ai aruncat câteva întrebări,pe nepregătite dându-mi un timp foarte scurt de gândire.La prima greşeală treceai la altă persoană iar când primeai răspunsul potrivit te întorceai la mine pentru un alt val de întrebări. Îţi jucai rolul bine, aveai o atitudine ironică şi oarecum,satisfăcută când realizai că m-ai prins în offside.Ai jucat jocul acesta până te-ai plictisit,până ai realizat că ai destule informaţii pentru a da verdictul,până ai zis "Gata,nu mai joc!".Ţi-ai scos arma,un pix...care putea reduce pe oricine la tăcere,dar care nu avea nici o valoare fără un anume caiet,acel caiet care dă sens imaginii tale.Fără el,eşti doar un simplu om...ca toţi ceilalţi.
     Înainte să dai verdictul,ţi-ai ridicat privirea spre mine zâmbind ironic,aşteptând să fac un gest prin care să-mi recunosc înfrângerea.Pentru a mări suspansul şi curiozitatea-mi,ai trecut prima oară data,ca mai apoi să îmi dai lovitura de graţie prin acea  cifră cunoscută generic sub termenul de "notă".
    Ţi-ai strâns lucrurile şi ai plecat,afişând un zâmbet satisfăcut.Ai învins!

Un comentariu:

I just want you to know I can see through your mask.